CFR Marfă nu va fi privatizată. Cel puţin, nu acum. Că privatizarea va fi realuată sau se va decide calea insolvenţei rămâne de văzut. De altfel, nici nu este foarte important, în acest moment, ce va urma. Vor găsi ei-politicienii- o cale care să mulţumească pe cât mai multă lume şi care să îngroaşe cât mai multe conturi. Până atunci, rămân, însă, câteva întrebări pe care niciuna dintre cele două părţi implicate în „privatizarea anului” nu pare să dorească nici să le lanseze nici să caute răspunsuri.
În primul rând: eşec-eşec, dar din vina cui? Scenariu este simplu: GFR-Gruia Stoica-trebuia să plătească până ieri 170 de milioane de euro. Ca să plătească, însă, câştigătorul licitaţiei trebuia să aibă toate documentele şi aprobările, inclusiv avizul creditorilor pentru schimbarea acţionariatului şi avizul Consiliului Concurenţei din care să reiasă că prin această tranzacţie nu se crează un monopol. Actualul proprietar, adică statul prin Ministerul Transporturilor, a recunoscut că nu are aceste avize-documente. Ştia că tranferul şi plata integrală a acţiunilor nu se pot face fără aceste aprobări. Nu mai departe de acum o săptămână premierul Ponta recunoştea public: „Fără avizul Consiliului Concureţei nu pot preda compania”.
Apoi, Gruia Stoica se oferă să plătească în orice condiţii, apoi se răzgândeşte, apoi cere desecretizarea contractului şi vorbeşte despre alte termene de plată stipulate în contract, diferite de cele din actul normativ emis de Guvern.
Acuzaţiile curg şi de o parte şi de cealaltă, însă ceva nu se leagă. La o prima analiză pare clar ca bună ziua că statul român nu şi-a făcut treaba. Şi atunci de ce bate în retragere Gruia Stoica când vine vorba de acţionarea în instanţă. De ce vorbeşte atât de relaxat de o nouă privatizare când pare clar că cineva „l-a lucrat”.
A fost Gruia Stoica sabotat? Sau Comisia de privatizare nu şi