Ce s-a întâmplat, totuşi, cu Marius Oprea? Poţi să-l antipatizezi pe Traian Băsescu fără a bate palmă cu foştii securişti. Poţi să fii nemulţumit, să te consideri nedreptăţit, fără a-ţi abjura crezul moral. Să fie fidelitatea uselistă mai puternică decât angajamentul de decenii de a lupta împotriva moştenirilor şi moştenitorilor Securităţii? Refuz să cred ceea ce citesc în ediţia online a revistei “22″. Mă trec fiorii, mă frec la ochi şi îmi spun că visez. Că am un coşmar. Sper că e un zvon maliţios. Dar dacă este adevărat?

Primul preşedinte al unui institut de investigare a crimelor comunismului, istoricul Securităţii, director de department în cadrul IICCMER, fost membru al Comisiei Prezidenţiale pentru analiză dictaturii comuniste din România, cel elogiat (o lungă perioada pe drept cuvânt) drept “vănătorul de securişti”, istoricul Marius Oprea, a ajuns să vorbească despre torţionarii care “şi-au făcut datoria”. Care datorie? Nu şi-a făcut şi Visinescu odioasă “datorie”? Nu era şi monstrul Enoiu convins că-şi făcea "datoria"? Marius Oprea, martorul în instanţa al unui ofiţer de securitate? Prietenul disidentului Vasile Paraschiv îl apară pe securistul Nicolae Paraschiv? Refuz să cred. Se răsuceşte în mormânt Constantin Ticu Dumitrescu. Spuneţi-mi, spuneţi-ne că nu este adevărat!

Dacă articolul din “22″ se bazează pe informaţii adecvate, şi nu am motive să mă îndoiesc, atunci este cel puţin problematic de ce a decis un şef de departament din IICCMER, instituţie aflată în subordinea primului ministru, să apară că martor în instanţa de partea unui fost ofiţer al Securităţii împotriva CNSAS, exact în perioada când IICCMER desfăşoară campania de trimitere în judecată a foştilor torţionari. Ce semnal trimite IICCMER opiniei publice? Că avem de-a face cu o farsă propagandistică? Cred că un comunicat al IICCMER se impune de urgenţă pentru a clarifica