În sfîrşit, mi s-a întîmplat şi mie: m-am convertit! La optimism! Datorită lui Cehov! Mai precis, m-a luminat studiul publicat de eroul său literar, Ivan Ivanovici Niuhin: "Efectele dăunătoare ale alcoolismului şi tutunismului asupra organismului". De îndată ce s-a produs revelaţia, mi-am dat seama şi de limitările marelui om de spirit. Lipsea ceva esenţial din enumerare: pesimismul. Sunt convins că, despre efectele dăunătoare ale acestei stări de spirit şi atitudini faţă de viaţă, mult mai grave şi mai răspîndite decît celelalte două ("alcoolismul şi tutunismul"), nu mai este cazul să conferenţieze cineva, ori să scrie vreun articol ştiinţific. Toată lumea le cunoaşte şi le înţelege. Are miez, însă, să pui în vedere, celor care încă se mai îndoiesc, avantajele copleşitoare ale optimismului. Vorba lui Cehov: "Viaţa-i frumoasă, viaţa merită să fie trăită! Bucură-te! Dacă ţi se-aprind chibriturile în buzunar; bucură-te, domnule, puteai să ai acolo o butelie de aragaz! Dacă îţi intră un ghimpe în deget; bucură-te, domnule, putea să-ţi intre în ochi! Dacă te doare un dinte, jubilează; puteau să te doară toţi dinţii! Dacă te trădează soţia, bucură-te că te-a trădat pe tine şi nu şi-a trădat patria!"
Acum, că cititorii noştri care sunt nu doar mai deştepţi decît ai lor, ci şi mai permeabili la optimism, au înţeles avantajele noii perspective asupra vieţii, nu-mi mai rămîne decît să dau ochii roată şi să mă bucur!
Pînă mai ieri, mă sculam de dimineaţă cu spaima în suflet şi mă culcam visînd coşmaruri, înainte de-a pune capul pe permă, numai la gîndul că s-ar putea rupe pactul de coabitare. Acum, sunt optimist! Ei şi, ce dacă se rupe? Oricum, nu pleacă nimeni de la guvernare! Tot vorba înţeleaptă a românului, fiecare cu-ale sale, oneste bibere, stimabile; toate bune şi la locul lor! De ieri, mă uit cu un oarecare sentiment de superioritate, vinovată, la cei care
