Sau sărumâna Van Gaal, sărumâna Van Gogh, sărumâna Van Toţi! Olanda e o mare echipă şi de-acum trebuie s-o susţinem cu toţii să meargă cât mai sus la Mondial. La baraj ne-am calificat noi, dar mai ales ne-au calificat ei, cu aceste două seri vineri-marţi de mare calitate fotbalistică şi morală.

În această grupă dementă, Olanda a fost şi regina, şi regele, şi profesorul de morală. Bătând Ungaria şi Turcia olandezii ne-au dovedit buna lor credinţă, de care trebuie să ne fie ruşine că ne-am îndoit. Suspiciunea balcanică s-a plimbat între două iarmaroace, două naţii levantine suspectându-se pe rând una de alta. Noi, că olandezii vor sta capră la Bosfor, turcii, alţi pezevenghi, că estonii vor veni la noi să ia o mie de goluri. Nici una, nici alta dintre aceste anomalii nepetrecându-se, nu ne rămâne decât să ne ofticăm că nu avem prilejul să clamăm încă o dată mizeria fotbalului, mizeria lumii şi mizeria întregului Univers.

Estonii fiind clătiţi şi ei cu ploile nordului, s-au agăţat de noi cât au putut şi nu ne-au lăsat să facem un meci mare. Era şi greu, când dinspre Caravanserai veneau veştile care veneau. Piţurcă şi-a dorit ca scorul din Turcia să nu se afle, dar asta nu e cu putinţă în mileniul trei, când orice brancardier, stewart sau puştan din primele rânduri ale tribunei are i-Phone care îl conectează imediat cu isprăvile olandeze de pe malul asiatic al strâmtorii. Şi-atunci, ştiind ce e pe stadionul lui Fener, n-am putut fi magnifici, ci doar nişte învingători normali, la un scor normal, într-o lume normală.

Acum ni se va spune că la baraj va fi mult mai greu. Ştim asta! Ştim că în faţa mai multor posibile adversare nu suntem favoriţi. Ferească Dumnezeu de Cristiano Ronaldo, de Ibrahimovici, dar nu numai de ei! Dar ce-aţi zice de Grecia? Sau de Croaţia? Chiar nu putem?

Nu ne rămâne decât să ne rugăm să picăm bine, iar în clipele ace