Dacă boşii de la Chevron ar urmări, din birourile lor luxoase, Pungeşti tv live, probabil ar ridica, uimiţi, din sprâncene: „Who the fuck knows what’s going on?” Parcă treaba era ca şi rezolvată, aprobările luate, autorităţile cooperante, jandarmii la datorie, maşinăriile la faţa locului, pregătite să înceapă explorarea subsolului după gazele de şist. Cine sunt oamenii ăia înşiraţi pe marginea drumului, de nu pot utilajele să treacă? Arată ca şi cum în viaţa lor n-au avut asigurare medicală. Sunt bătrâni, ştirbi, slabi, trecuţi, foarte prost îmbrăcaţi şi leşină la cea mai mică îmbrânceală. Nu le-ar fi mai bine să stea la casele lor, cu câteva mii de dolari (în fond, ţara asta se vinde ieftin) în buzunare? Cu siguranţă le-ar fi mai bine, dar, din spusele localnicilor, Chevron n-a reuşit să-l cumpere decât pe primarul pesedist al comunei – Mircea Vlase, dispărut în concediu – singurul care şi-ar fi cedat pământul companiei, după ce, în luna martie, se declarase împotriva exploatării gazelor de şist pe teritoriul comunei. Restul sătenilor nu cedează, sunt gata să facă infarct pe baricade, ceea ce unui protestatar septuagenar i s-a şi întâmplat.

Confruntarea de pe câmpurile comunei Siliştea, judeţul Vaslui este una disproporţionată. Două sute de ţărani din localitate, ajutaţi de organizaţii ecologiste, preoţi şi vecini încearcă să ţin piept gigantului energetic Chevron şi statului român, care au bătut palma pentru exploatarea gazelor de şist în mai multe zone din ţară, o platformă de extracţie de peste 20 000 de metri pătraţi urmând să fie amplasată în perimetrul comunei vasluiene.

Dincolo de controversele legate de riscurile metodei de exploatare, de nevoia de gaze ieftine, de investitori şi de locuri de muncă, rămâne o realitate simplă: guvernanţii nu ţin cont de voinţa comunităţilor locale, cele mai în măsură să decidă ce este mai bine pentru ele. Ac