Aventurile Codului rutier pe la guvern şi, de acum înainte, pe la Parlament trădează o beţie a guvernării care a depăşit cu mult nu doar limita admisibilă, ci şi limita dincolo de care nu mai e nici contarvenţie, nici infracţiune, ci prostie pură.
Pornit vijelios să facă ordine pe şosele prin ordonanţă de urgenţă, premierul Ponta l-a chemat la ordin pe căprarul Stroe şi i-a atras atenţia că infracţiunile şi contravenţiile rutiere au crescut îngrijorător, aşa cum a auzit el că se zice pe la televiziuni. Stroe a sărit imediat să declare toleranţă zero faţă de tot ce mişcă, dar pe la mijlocul săriturii l-a tras Ponta de turul pantalonilor şi a zis că la alcool poa’ să rămână toleranţă 0,2, că oleacă de abţiguială la volan face parte din firea umană. Au invocat exemplu Germaniei, uitând că România nu e populată cu nemţi, ci cu români. Prevederea e o perfidă invitaţie la greşeală, căci e ştiinţific dovedit că la români prima bere o atrage pe a doua şi nicidecum o halbă de responsabilitate.
Vijelia şi urgenţa s-au mai domolit miercuri pe la prânz. Ca să nu cadă drept băiat rău, premierul a decis să trimită Codul rutier la Parlament, pe o procedură de legiferare încă necunoscută. Unii parlamentari aşteaptă un proiect de lege, adică se merge pe procedura uzuală, alţii aşteaptă textul sub formă de ordonanţă de urgenţă, asupa căreia parlamentarii să-şi dea o părere, după care să se întoarcă la guvern şi să fie publicat ca ordonanţă. Cum bine spunea ieri, buimac de aşa derulare a evenimentelor, un oficial din Poliţia Rutieră: „Nouă nu ne rămâne decât să ne uităm la televizor”.
Modificările aduse Codului sunt altă poveste. Avem aici o aberaţie, o anomalie, o ieşire din firea lucrurilor care nu a fost nicicum explicată: majorarea excepţională, de şase ori, a sancţiunilor pentru nepurtarea conturii de siguranţă, de la palierul de amenzi 160-120 de lei la cel de 7
