de Ovidiu BOICA
ovidiuboica@tribuna.ro
16 octombrie 2013 22:22
1 vizualizare
A-A+
Naţionala noastră dă din nou examen pentru un turneu final mondial, acolo unde n–am mai ajuns pe peste un deceniu şi jumătate, de nici nu mai ştim care e atmosfera. Pentru această mică performanţă trebuie să le pupăm şi picioarele olandezilor, care ne–au ajutat prin victoriile cu Ungaria (8–1) şi Turcia (2–0).
Mare bucurie, mare, marţi seară, pe "Arena Naţională". După mai bine de 15 ani jucăm din nou barajul pentru calificarea la un turneu final de Cupă Mondială. Precedenta experienţă de acest gen s-a terminat prost pentru noi, Slovenia lăsându-ne acasă în toamna lui '97, aşa că nutrim speranţe că, de data asta, Dumnezeu va fi român! Nu încape vorbă că deja ne-a dat un semn că îi suntem dragi pentru că, după ce, la un moment dat, nu mai speram la locul 2 în grupă, în ultima săptămână ne-a întins o mână de ajutor prin Olanda, care a măturat pe jos cu Ungaria şi a făcut intrucţie în Turcia.
Lupta pentru locul de baraj s-a dus în 3, marţi seara. "Tricolorii" noştri aveau nevoie de o victorie la scor, în cazul în care şi Turcia ar fi reuşit să bată Olanda. La un scor atât de mare încât ar fi trebuit ca victoria noastră să fie mai bogată cu cel puţin 4 goluri decât cea a otomanilor, la diferenţa de scor. În tot acest timp, ungurii, rămaşi fără selecţioner după umilinţa din Ţara Lalelelor, aşteptau un pas greşit din partea alor noştri şi a Turciei, dar şi-au făcut degeaba speranţe. Lucrurile au evoluat în favoarea noastră pentru că Olanda a marcat repede, după care ne-am mai dat şi noi drumul la pase, iar Marica a înscris din penalti. Olanda a mai marcat încă o dată, în faţa unei Turcii fără magnificul Suleyman, reţinut cu treabă la... Kanal D (deh, doar era marţi seara), iar Marica a rezolvat în cele din urmă ecuaţia jocului cu Estonia. România a
