Partidele eurosceptice se coagulează şi îşi concentrează puterile pentru un scor cât mai bun al populiştilor la alegerile din luna mai pentru Parlamentul European (PE). Partidele proeuropene simt această ameninţare şi recunosc că apropiata invazie a euroscepticilor ameninţă nu numai procesul de integrare, ci şi piaţa liberă şi uniunea vamală.

Repercusiunile se vor observa şi la nivel naţional unde partidele tradiţionale vor fi obligate să îşi înăsprească propriile politici faţă de Bruxelles. Totuşi, în cazul în care formaţiunile eurosceptice vor reuşi să profite de frustrările maselor încă nu este clar dacă acestea vor reuşi să sudeze legături solide în PE.

30% din scaunele PE

Alianţa politică dintre doi lideri ai dreptei, Marine Le Pen (Frontul Naţional din Franţa) şi Geert Wilders (Partidul Libertăţii din Olanda), i-a îngrijorat pe europenii federalişti, care recunosc în prezent că până la 30% din noul PE va cuprinde eurosceptici. Cooperarea între eurosceptici poate avea un avantaj simbolic prin care politicieni, aparţinând unei periferii ciudate şi uneori rasiste, pot demonstra alegătorilor că sunt o parte a societăţii europene. Toate acestea în pofida faptului că euroscepticii sunt diferiţi, de la cei care vor destrămarea UE la cei mai moderaţi, aşa-numiţii eurocritici, care vor un bloc comunitar mai puţin constrângător. În condiţiile în care unele grupuri vor să păstreze distanţa de altele, rămâne de văzut dacă o formaţiune disparată de populişti şi naţionalişti poate forma o alianţă eficace trans-europeană pentru a răsturna status quo-ul de la Bruxelles. Potrivit unui studiu Gallup din septembrie, 45% dintre respondenţi cred că lucrurile se îndreptau în direcţia greşită în UE, iar doar 26% care s-au declarat optimişti. În 16 din cele 28 de state UE, majoritatea respondenţilor au declarat că ţările ar trebui să-şi revendice o parte din puteri