Călătorul este obligat să aibă asupra lui biletul de călătorie sau să-l ceară taxatorului, în caz contrar devenind contravenient, scrie peste tot în autobuzele TPL Suceava.

Aceasta este litera legii, pe care o vede şi ar trebui s-o înţeleagă orice prost. E clar şi aşa trebuie să fie. La un oraş ca Suceava, scoţi aparatele de taxat, faci economie la chioşcuri şi băbăciuni care să-ţi vândă bilete în căldură sau frig prin staţiile de autobuz şi dai de mâncare taxatorilor tineri, cu picioare zdravene, dar şi supracontrolorilor acestora. Când vine vorba, însă, de spiritul normei legale, împreună cu care funcţionează o lege, altfel nu e chip, ca soarele şi luna, ca ziua şi noaptea, ca tata şi mama ei de viaţă, de carte făcută la gura caloriferului oprit din şcoală, oricărui prost acest spirit al legii îi vine rar spre deloc la îndemână şi oricum imposibil de accesat. Mai ales când bunul-simţ îi e personajului în chestiune în şomaj tehnic, iar posesorul face şi pe golanul, apărat, vai Doamne!, de aceeaşi lege.

Ieri, Silviu Mihai, de 41 de ani, din Suceava, profesor şi director al şcolilor şi grădiniţelor din comuna Fântânele, care n-are greţuri, în lipsa maşinii personale, în a face naveta zi de zi la serviciu şi înapoi, a avut treabă la inspectoratul şcolar, situat, cum se ştie, la Grup. La întoarcere, din acelaşi loc, în jurul orei 12, s-a urcat omul în autobuz, spre Suceava, şi-a pregătit conştiincios o bancnotă de 5 lei pentru bilet, şi, pentru că un purcoi de copii urcaseră şi ei pe la uşile din spate, a avansat spre mijlocul autovehiculului de transport în comun. I-a sunat telefonul. Cu o mână pe bară, în care ţinea şi banii aferenţi costului călătoriei, şi cu cealaltă pe telefonul de la ureche, a aşteptat conştiincios taxatoarea, s-a uitat după ea, însă femeia controla abitir la abonamente purcoiul de copii abia urcaţi.

În staţie în centru, în