Când o maşină nu funcţionează aşa cum ţi-ai dori, primul gând este să o duci în service. Specialiştii îi vor verifica uleiul, frânele, bujiile sau distribuţia, îi vor curăţa filtrele şi la final ţi-o vor înapoia că nouă, bineînţeles, cu tot cu factură. De acum ai o maşină funcţională, care îndeplineşte toate standardele de performanţă, cel puţin pentru moment.

Mai departe, pe termen lung, e nevoie ca tu, şoferul, să ai grijă ce benzină îi pui, să reumpli rezerva de ulei, să nu dai cu maşina în gropi, să nu uiţi farurile aprinse… pe scurt, trebuie să creezi toate condiţiile de care maşina ta are nevoie pentru a performa o perioadă îndelungată de timp.

La fel se întâmplă şi în training. De foarte multe ori, noi, trainerii, primim o descriere a unui grup ţintă, care are în vedere atât comportamentele dezirabile, cât şi abaterile de la acestea. Aşteptarea multor manageri este aceea de a trimite angajaţii la training pentru ca, ulterior, să poată performa. Dar firul poveştii nu este atât de simplu.

Personaje şi planuri de acţiune

În primul rând, training-ul oferă o diagnoză a grupului ţintă, pornind de la profilul funcţiei respective şi comparându-l cu comportamentele uşor observabile în „producţie”. Apoi, training-ul schiţează un plan de acţiune în care actori trebuie să fie trainerii, participanţii şi, nu în ultimul rând, managementul companiei.

Citeste mai mult pe cariereonline.ro