S-au împlinit în această primăvară, 81 de ani de la naşterea lui Fănuş Neagu (n. 5 aprilie 1932, Grădiștea – de – Sus, județul Brăila – d. 24 mai 2011, București), unul dintre marii romancieri, memorialişti, nuvelişti şi dramaturgi români, povestitor prin excelenţă, cu un limbaj metaforizat rar întâlnit, numit pe drept cuvânt un ,,artist al cuvântului”, un ,,poet al prozei” (,,Ningea în Bărăgan”, ,,Cantonul părăsit”, ,,Îngerul a strigat”, ,,Scaunul singurătăţii”, ,,Frumoşii nebuni ai marilor oraşe”, ,,Dincolo de nisipuri”, ,,Cartea cu prieteni”, ,,Amantul Marii Doamne Dracula” ş.a.m.d).
Cunoscut de milioane de oameni şi prin cronicile sale sportive scrise la un nivel artistic ce a făcut ca ele să se transforme în nişte ,,poeme în proză”, Fănuş Neagu, posesor al unei fantezii debordante, îşi configurează în operele sale, un spaţiu imaginar derivat din spaţiul geografic, folcloric şi socio-moral caracteristic pentru Câmpia Brăilei, locul său de baştină, locul de unde şi-a tras seva creatoare a epicului său, o lume a mirajului în care realitatea şi poezia se confundă într-o ploaie de metafore. Am descoperit în ,,Revista Limba Română”, o interesantă abordare din perspectiva stilisticii lingviste şi literare a operei fănuşiene pe care ne-o supune atenţiei, filologul şi profesorul Cristinel Munteanu, în articolul ,,Observaţii privind stilul lui Fănuş Neagu”.
Avem de-a face aici, printre altele, cu spicuiri dintr-un inventar al metaforelor, comparaţiilor, frazeologismelor, modificărilor formale ale discursului repetat, figurilor de construcţie (suprimarea, adăugarea, substituirea, permutarea) înregistrate în romanele şi povestirile lui Fănuş Neagu. Autorul, remarcă de exemplu, numărul mare de frazeologisme existente în rostirea unui personaj precum ,,Papa Leon” din scurta povestire ,,Om rău”, unde, în apropae 5 pagini de text, pot fi identifica
