Da, suntem la baraj. Am scos maximul care se putea scoate dintr-o grupa in care plecam cu sansa a treia. Suntem la o dubla distanta de Campionatul Mondial. Si totusi, entuziasmul lipseste cu desavarsire.
Trebuie sa admitem, ne-am calificat la baraj cu un joc urat, spectacolul a fost complet absent si, evident, desi am avut calificarea in mainile noastre in septembrie, a trebuit sa depindem de olandezi in ultima etapa.
Meciul cu Estonia e elocvent pentru fotbalul practicat de “tricolori” in aceasta campanie. Cu toate ca a fost presiune in meciul de aseara, s-a vazut ca echipa nu e deloc inchegata si nu stie ce sa faca cu mingea. Nationala noastra arata ca si o echipa fara antrenor. Nu se vede nicio idee tactica in ceea ce jucam noi, iar atacurile noastre pozitionale sunt extrem de previzibile. Asta cand incercam sa construim ceva. Nu de putine ori Goian sau (la inceputul campaniei) Tamas arunca mingea direct pe varf la “fie ce-o fi”.
Capitanul Rat spune ca “nu se pot schimba prea multe intr-o luna”. Si cam are dreptate. Dar intr-o luna sigur se poate schimba un nume pe lista titularilor. Macar atat. Alex Maxim trebuie sa inceapa in fiecare partida a “Tricolorilor”. Pe langa faptul ca e foarte tehnic si combinativ, el este un jucator care poate produce oricand ceva special. El poate pune mingea jos, poate da o pasa brilianta, poate dribla si, poate principala lui calitate, executa impecabil fazele fixe. Nu e putin lucru sa fii jucatorul cu cele mai multe dribling-uri reusite si al doilea cel mai bun assist-er din Bundesliga in acest sezon.
Cel mai bun om al acestei campanii este, fara discutie, Ciprian Marica. Chiar daca nu era titular la Schalke, a decis meciul din Estonia si a inscris golul de onoare al nostru intr-o dubla de uitat cu Olanda. Chiar daca nu avea echipa, i-au trebuit mai putin de 90 de secunde sa marcheze in poarta Ungarie
