Era bine în dreapta şoferului. Îi spuneai "la stânga", "la dreapta", "vezi în spate", dar el decidea asupra drumului.

În caz că erai depunctat, atât volanul, cât şi vina erau la el. Sigur, era ispititor: uneori, privind calmul şi precizia cu care celălat manevra autoturismul, îţi doreai din tot sufletul să poţi face şi tu asta şi, de altfel, părea atât de simplu încât erai convins că poţi s-o şi faci cu competenţă.

După care te-ai trezit la volanul unei măgăoaie masive şi greoaie, cu piese noi cârpite pe axe vechi şi ruginite, cu un bord plin de butoane şi luminiţe strălucitoare de sub care se văd sârmele înodate, cu rugina înflorită pe sub vopseaua întinsă cam în grabă.

Trage cam mult pe stânga, dar asta nu te deranjează foarte tare în principiu, problema e că, tot trăgând la stânga şi la stânga, ajungi să te învârţi în cerc. Din când în când, unul Băsescu bagă mâna pe geam şi trage de volan spre dreapta, ceea ce a început să te cam obosească.

În plus, benzina se scurge, prin tot felul de găuri, direct în canistrele unora, şi trebuie să te faci că nu vezi, pentru că nu-s de-ai tăi.

Ce mergea bine şi te încânta foarte tare era eşapamentul, care scotea un fum atât de gros încât prin el nici nu se mai vedea că de fapt nu ai cine ştie ce direcţie. Numai că, de un timp, începe şi ăsta să dea rateuri, în sensul că perdeaua de fum s-a cam subţiat. Nici vitezometrul nu prea merge cum ai vrea. De unde la început staţiona pe la 50-52%, de un timp a început să arate o scădere accentuată, de la 29 la 25%, mă rog, depinde cine măsoară, dar tendinţa de scădere este clară, degeaba dai cu pumnul în bordul maşinii.

Problema este că, deşi ai volanul în mână, ai ales, în toate, calea copilotului. În esenţă, tu asta eşti şi, după un an petrecut la volan, tot n-ai reuşit să depăşeşti această condiţie. Maturitatea pilotului de cursă lungă îţi este străină şi