La Bastionul Theresia vă aşteaptă o expoziţie de zile mari – o expoziţie de heraldică semnată de pictorul Petru Galiş. Cunoscutul pictor din Timişoara lucrează de 20 de ani la aceste steme ale localităţilor Timişului. Nu s-a mai făcut în Ţara Românească o astfel de expoziţie.

„Suntem destul de puţini cei care ne ocupăm de această ştiinţă-artă. Se lucrează cu simboluri în destul de mare măsură, care codifică nişte informaţii”, spune pictorul. De fapt, heraldica a fost cel mai frumos definită de un istoric, în urmă cu vreo 200 de ani: „este o istorie a gloriei omeneşti”.

Heraldica se trage din vremuri tare îndepărate, în principiu din vremurile în care se purtau armuri, oamenii erau bine împachetaţi în tinichele şi nu puteau fi deosebiţi, şi trebuiau să-şi afişeze însemnele – pe vremea cruciaţilor. Grija pentru steme o poartă aşa-zisa „casă de arme” din timpurile vechi – a fost o instituţie monarhică şi continuă să fie.

„Acolo sunt câteva straturi ierarhice. Cel mai de jos este anonimul, care face o faptă măreaţă, al doilea este observatorul, care remarcă această faptă măreaţă, al treilea este cel care raportează suveranului această faptă măreaţă. Şi suveranul va fi cel care îi va da nume. Aşa se va transforma puricele în aprodul Movilă. Aici intervine heraldistul, care prin simboluri exprimate grafic ilustrează evenimentul care l-a transformat pe anonim într-un purtător de nume. Acest lucru se poate întâmpla cu familia, localitatea, cu instituţia”, spune Petru Galiş.

Limbajul heraldic este riguros codificat

Heraldistul este cel care având la dispoziţie patrimoniul de simobluri care defineşte persoana, familia, instituţia sau localitatea, îi dă formă grafică şi îl pune în pagină. La noi, „casa de arme” este înlocuită de Comisia Naţională de Heraldică de pe lângă Academia Română, care împuterniceşte, dă atestat unor cunoscători să deseneze