Europenismul e în criză, boli multe îl atacă din toate părțile. Oamenii își văd zdruncinat modul de trai, asta în cazul cetățenilor vest-europeni, sau speranțele neîmplinite, în cazul est-europenilor. Occidentalii simt cum pacea și belșugul devin iluzorii. Banii sunt mai puțini, iar când le e lumea mai dragă, o răscoală izbucnește în cartierul vecin, locuit de imigranți, sau o tabără de romi săraci lipiți se instalează într-un parc de pe strada lor.
Dincolo, peste ceea ce odată era ”cortina de fier”, europenii din fostele țări comuniste visau să aibă viața vesticilor. Nici pe departe: țările lor sunt în continuare sărace și corupte. Milioane de oameni nu au mai așteptat să se miște politicienii cu reformele și au luat drumul Occidentului pentru salarii mai bune. România și românii nu fac excepție, ba mai mult, acum sunt cap de afiș atunci când e vorba de ”invazia” Vestului Europei.
Acesta este, într-o descriere prea sumară, contextul în care populismul și naționalismul cresc exponențial, și au ca țintă pe cei 46% dintre europeni care cred că UE merge într-o direcție greșită. Multe aspecte ale funcționării Uniunii Europene pot fi criticate, dar întoarcerea la situația din timpul Războiului Rece este o aberație.
Parcă sub influența unor sedative, organismele europene nu prea dau importanță înfloririi acestor manifestări. Doar apropierea alegerilor pentru Parlamentul European pare să trezească forțele politice care vor unitatea continentului: recent, Joaquin Almunia, comisarul european pentru Concurență, a tras un semnal de alarmă împotriva populismului care întreține pozițiile antieuropene și naționaliste.
Interesant în ce spunea Almunia este faptul că vocile care urlă împotriva Europei unite reușesc să scadă încrederea nu numai în instituțiile europene, ci și în cele naționale.
Culmea este că partidele antieuropene vor participa la aleger
