Concerte importante sunt cele ce au deschis actuala stagiune simfonică la Ateneul Român. Prin ce anume? Prin prezenţa maeştrilor performeri, prin semnificaţia alcătuirii programelor. Muzica şi muzicienii ruşi au constituit o evidentă prioritate.
Un mare muzician, un mare dirijor ce provine din garda veche a maeştrilor baghetei, Yurii Simonov, a deschis actuala stagiune a Filarmonicii bucureştene.
Yurii Simonov este un veteran al baghetei, este un muzician ataşat simfonismului postromantic, dar şi muzicii ruse. In marile centre muzicale ale lumii a condus realizarea creaţiei wagneriene în valorile fundamentale ale acesteia. Nu a fost invitat, însă, în ediţiile Festivalului enescian al muzicii. Din ce motive, oare?
O capodoperă a simfonismului european din cea de a doua jumătate a secolului trecut, Simfonia a XV-a de Dmitri Şostakovici, a fost inclusă zilele trecute în concertul inaugural. Drept primă audiţie, la noi. Nici că se putea mai potrivit în urma defilării bucureştene a marilor orchestre ale lumii, în programele festivalului enescian! Este o lucrare cu totul specială.
Un cântec de lebădă în primă audiţie bucureşteană
Lucrarea nu este închinată marilor momente istorice ale Rusiei secolului trecut, cum se întâmplă în cazul altor creaţii de acest gen ale compozitorului. Dinpotrivă, Şostakovici priveşte aproape exclusiv înlăuntrul său; aruncă o privire nostalgică asupra momentelor propriei existenţe, din copilărie şi până spre anii din urmă ai vieţii; căci autorul trece în eternitate spre mijlocul anilor ’70. (FOTO: Dirijorul Yurii Simionov)
Sunt citate momente notorii din Cavalcada operei Wilhelm Tell de Rossini, de asemenea din marile opere wagneriene, din Tetralogie, din Tristan… din Ceaikovski…; drept un rămas-bun marcat de o profundă, de o acceptată resemnare. Şostakovici se dovedeşte a fi ultimul mare simfonist al genului.
