În declaraţia politică de astăzi am să mă refer la un sector vital al economiei româneşti, şi anume acela al energiei electrice. Mai precis, al distribuţiei de energie electrică. Tot mai mulţi cetăţeni, mai ales din zona rurală, îmi aduc la cunoştinţă cum că la o adiere de vânt, la o ploaie mai zdravănă sau la apariţia de fulgere şi declanşarea de trăsnete, energia electrică este întreruptă în toată localitatea, uneori chiar ore bune. Păgubiţii încearcă să se intereseze de cauza în urma căreia satul lor a rămas pe întuneric. Şi unde să se adreseze decât la primar, că doar ei l-au ales pentru a le rezolva problemele. Numai că primarul dă din umeri a neputinţă şi îi trimite la furnizori, adică la societăţile private de distribuţie a energiei electrice cum sunt: Enel-Italia, E.ON-Germania şi CEZ-Cehia. Dacă ai răbdare să apelezi una din aceste societăţi înseamnă că ai nervii tari. La capătul firului îţi răspunde robotul cam aşa: “pentru facturi restante apăsaţi tasta 1, pentru instalaţii apăsaţi tasta 2, pentru deranjamente apăsaţi tasta 3” şi aşa mai departe. Sunt vreo şase, şapte taste. Când ajungi la tasta care te interesează, ţi se spune că operatorul este ocupat şi te roagă să aştepţi în telefon, ascultând, ce-i drept, muzica preferată de ei. Majoritatea păgubiţilor renunţă, pentru că îşi dau seama că toată această tevatură este o metodă de prost gust utilizată de societăţile private pentru a se proteja de nemulţumirea consumatorilor. Cum să sune, să zicem, un client tocmai din Tupilaţi, la una din firmele distribuitoare? Hai să fim serioşi! Nu îl bagă nimeni în seamă, chiar dacă aici se află celebrul Han al Ancuţei din secolul 18. Am arătat toate acestea pentru că sunt sigur că asemenea situaţii se întâlnesc şi în alte judeţe, nu numai în Neamţ. Clienţii, consumatorii de rând, cu care am stat de vorbă, mi-au precizat că sunt localităţi unde transformatoarele