-AA+A
„Un zâmbet şi o pizza” foto: Mesagerul de BN foto: Mesagerul de BN foto: Mesagerul de BN foto: Mesagerul de BNPe simezele „Casei cu Lei” poate fi văzută încă expoziţia „Un zâmbet şi o pizza”, elementul, dacă se poate spune, de cel mai mare impact al recentei ediţii a Festivalului de satiră şi umor „Mărul de Aur”. Autorul lucrărilor, Lucian Dobârtă, laureat al festivalului bistriţean şi al altora de profil din ţară, exersează o tehnică de creaţie complexă, subsumând-o ideii unei lucrări sau unei expoziţii pentru „şlefuirea” formei, până dobândeşte combustia care detonează în spiritul privitorului, publicul ţintă fiind, în general, cel care gustă umorul, dar nu numai.
„Un zâmbet şi o pizza” este în fond un itinerar al gustului, cu punctul de plecare în vremea comediei dell'arte, de unde vin cele două personaje, „înzestrate” cu instrumente de acompaniament, pentru a cânta sub balconul alesei inimii. Alături, un ciclu de „Gioconde”, mixate după cea a lui da Vinci, care mai de care mai „originală” în felul de a le prezenta al artistului Dobârtă, care, chiar dacă poartă respect capodoperei, nu o socoteşte intangibilă, ci o „repictează” în registru postmodern. Mona Lisa ţinând în mână o mască a lui Albrecht Dürer, pictorul german care a fost ucenic al lui Leonardo, sugerează cu umor ieşirea în societate a misterioasei matroane, poate chiar participarea la un bal mascat; în altă lucrare apare fumând pipa.
Relaţia zâmbet-pizza îşi descoperă forţa în compoziţiile în care reţeta râvnitului aliment are ca ingredient americance foarte grase sau somalezi prin pielea cărora se văd coastele, ori salam şi un cuplu uman aşteptând să fie îngurgitat. Nu uităm nici pizza cu o gospodină şi vită, sugerând că totuşi e cam „grasă”. Efectul acelor lucrări de grafică de pe simeze este pentru vremurile noastre un umor absurd, de găsit şi în glumele cu canibali, în c
