Cu scara pe peretele casei, cu scaunul la marginea gardului, prin grădini, tot aşa se chinuiesc oamenii din nordul Petroşaniului să treacă în fiecare zi din casă până la drumul principal. Le este şi acum frică să nu vină iar ploile şi să le fugă pământul de sub picioare. Nu s-au gândit niciodată că drumul până la canalizare va fi atât de aventuros şi că vor rămâne, practic, fără drumul de pe stradă. Toate acestea din cauză că infrastructura rutieră pe care constructorii sunt nevoiţi să lucreze este asemenea uliţelor de la ţară.
Imaginile - cel mai bun purtător de cuvânt
Când privim imaginile alăturate, vorbele sunt de prisos. Să nu ne înţelegeţi greşit. Toată lumea se bucură că, în sfârşit, în secolul XXI, la două mii de ani după romani, care foloseau sistemul de canalizare, au ajuns şi unele zone din Petroşani, dar şi din restul Văii Jiului, să beneficieze de utilităţi, aşa cum se întâmplă în lumea modernă. Doar că pe la noi nici infrastructura rutieră nu este de secol XXI. Străduţele pe care acum se lucrează pentru introducerea canalizării sunt situate pe deal, vizavi de zona halelor Gerom: Doinei, Mărăşeşti, Poienilor şi Uzinei. Străzile nu au lăţimea unei străzi din oraş, în care să încapă măcar un trotuar pavat şi drumul cu două sensuri. Sunt drumuri neasfaltate, ca uliţele de la ţară, o zonă unde oamenii şi-au construit case, mai mici sau mai mari, indiferent de condiţiile infrastructurale.
Iată deci cum lucrările de canalizare nu puteau nici ele să fie realizate altfel, decât în condiţii mizere. Problema este că oamenii care până acum se plângeau că nu au canalizare, acum se plâng că nu mai au drum să mai circule, iar pe timp de ploaie, porţiuni din drumul excavat şi din curţile lor o iau la vale.
Muncitorii s-au apucat de lucru, în acelaşi timp, pe toate cele patru străzi din această parte cuprinsă în proiect. Au săpa
