Doamna Melania Renghea s-a trezit că are drept la imagine. De fapt, ca de obicei, a vorbit în locul său soţul Relu, cel care fierbea sarmalele. Acesta din urmă s-a umflat la cameramanii şi fotoreporterii care, la cele două termene la care familia Renghea s-a prezentat la Tribunalul Olt, au încercat să-i prindă în cadru pe cei doi, ori separat ori împreună. Relu a invocat că are dreptul la imagine şi că nu poate fi filmat şi fotografiat chiar dacă se află pe domeniul public. Aşa o fi, nu zic, dar cum era atunci când nu puteai să te mai uiţi la buletinele de ştiri fără să dai de Relu şi Melania Renghea? Nu i se mai încălca dreptul la imagine atunci când, pe canapeaua din sufragerie, poliţista privea în obiectivul de filmat şi mărturisea cum a fost luată, în fel şi chip, de fostul ei şef, de şeful acestuia, de şeful poliţiştilor şi de alţi şefi, la rândul lor.

Marţi, am citit rechizitoriul procurorilor în cazul Renghea-Barbu şi, după cum am şi consemnat într-un material mai amplu, ceea ce e descris acolo arată imaginaţia bolnavă a individei. Scenele de sex pe care le-a descris procurorilor par desprinse dintr-o carte proastă pe care o citeau românii, pe ascuns, cu lanterna sub plapumă, prin anii ’80. Acţiunile explicite se desfăşurau în acelaşi mod, până am ajuns cu lectura la „cireaşa de pe tort”, pe la pagina douăzeci şi ceva. Probabil că ştiţi despre ce vorbesc-acţiunea cu pistolul cu bile. Ce minte bolnavă putea să născocească aşa ceva - o scenă de sex în care un bărbat a simţit nevoia să-i introducă, în timpul copulaţiei, un pistol cu bile în rect. Apropo, anchetatorii au luat urme biologice de pe ţeava pistolului, nu se confirmă scenariul!

Revenind la dreptul la imagine, îmi permit să întreb cum le-a fost respectat acest drept poliţiştilor, procurorilor şi avocaţilor despre care Melania Renghea susţine că au violat-o în mod repetat? De