Jurnalismul de investigatii moare incet si trist in Romania, pentru ca e scump, presupune riscuri si curaj.
Dezbaterile oneste pe ecrane sunt la fel de putine ca numarul televiunilor ramase cu adevarat independente. Presa libera s-a retras preponderent in zona online si suspiciunea mea este ca rezistenta pe care ea reuseste sa o opuna interventiei politicului este strans legata de gradul inca restrans de extindere a Internetului in Romania, punct de vedere din care suntem inca restantii Europei.
Si totusi, pe ici pe colo, gasim si mostre de rezistenta in zona atent periata - presata sau, dimpotriva, cumparata - de urmasii lui Adrian Nastase din toate partidele. Ele sunt cu atat mai valoroase si trebuie sustinute.
Am avut recent exemplul absolut remarcabil al lui Moise Guran, realizator TVR, care intr-o institutie incalecata de Claudiu Elwis Saftoiu, a avut curajul de a-l supune de premierul Victor Ponta unui autentic interogatoriu jurnalistic la care premierul nu numai ca nu se astepta, dar caruia nu i-a facut fata nici macar onorabil. Cu calm si echilibru, Moise Guran a gasit si a pus sub lupa pe toate golurile lui Victor Ponta in chestiunea Rosia Montana.
Premierul s-a dovedit fara informatii, fara explicatii, fara argumente, absolut descoperit, enervat si usor ridicol, obisnuit cu discutiile in care este intrebat numai ce-i place si numai ce vrea sa spuna, fara a fi, Doamne fereste!, contrazis.
Spre surprinderea mea, recunosc, dupa acest exercitiu de autentic jurnalism, Mosie Guran a ramas in TVR, dar ceva imi spune ca Victor Ponta nu va mai accepta in viata lui sa stea fata in fata intr-o discutie televizata cu acest jurnalist.
Dar simplul fapt ca ne-am inchinat vazand ceea ce ar trebui sa reprezinte un demers profesional banal arata cat de jos am coborat. E ca si cum ne-am inchina la fiecare
