- Cultural - nr. 202 / 16 Octombrie, 2013 "TRANSILVANIA.... Prin pietele lumii imi vine sa strig / Cateodata si strigarea e necesara - TRANSILVANIA nu e o pierdere, nu e castig, / TRANSILVANIA ESTE SI RAMANE O TARA! Ea ne-a fost data, nu de curand, / Aici, sub tariile-acestea albastre / Numai Dumnezeu stie de cand / Sunt baladele si doinele noastre... Prietene drag, vecine ce-mi esti, / Lasa deoparte gandul rebel, / Nu mai e vreme de patima si ura, / Vinul e gata si painea la fel / Pentru singura, dreapta Cuminecatura... Prin pietele lumii imi vine sa tac, / - adeseori si tacerea e necesara - / Cu Adevarul acesta as vrea sa te impac: / TRANSILVANIA ESTE Si RAMANE IN TARA”. Nicolae Nicoara-Horia - poet *** "Traim in plin paradox: pe de o parte, libertatea, democratia, drepturile omului au facut progrese considerabile, pe de alta parte, asistam la renasterea unor sentimente de ura ancestrala si primitive. E de la sine inteles ca tolerarea acestora din urma ar fi un dezastru. Iata, asadar, dilema tolerantei. Trebuie mereu avut in vedere ca nu totul se tolereaza. Dar ar fi gresit sa credem ca nimic nu se tolereaza. As zice, simplificand, ca tot ceea ce nu lezeaza pe altul, in spirit de autentica obiectivitate, poate fi tolerabil”. (n.a.). *** "Doamna Gene Perrymann din Carolina de Sud, in anul 1965, a trecut printr-o experienta deosebita. Copilul ei de 8 ani mergea la scoala. In timp ce trecea strada, o masina l-a lovit, si l-a prins intre rotile din spate si rezervorul de benzina. Copilul statea ghemuit acolo. In acest timp, mama a auzit franele masini si, dintr-un instinct matern, a simtit ca ceva nu era in regula. A fugit la masina unde si-a vazut copilul in ghearele mortii. De teama sa nu explodeze rezervorul de benzina, cu o vointa dumnezeiasca a reusit sa ridice masina de pe copilul ei, ea care nu avea mai mult de 65 de kg”. "In calitate de crestini, stim ca D