Marele rege dac Burebista, supărat pe marea dragoste a dacilor pentru vin, băut nestricat de aceştia cu apă după obiceiul roman, a ordonat ca toate viile să fie scoase din pământ. Astfel încât toţi locuitorii Daciei să poată avea capul limpede şi să vegheze la năvălirile duşmane.
Numai că iubitorii de vin au făcut în aşa fel încât să nu stârpească definitiv viţa de vie, reuşind să o păstreze în viaţă, protejând-o şi îngrijind-o ca pe proprii copii. Aşa am ajuns, peste milenii, să putem avea parte şi noi de soiurile de vin rămase de la daci.
Dintre acestea, Feteasca Neagră este poate cel mai renumit, reprezentativ soi de viţă plantat pe meleagurile noastre.
Numai că, într-o perioadă de peste douăzeci de ani, de când piaţa românească a fost invadată de vinuri falsificate sau de proastă calitate, puţini români au ştiut să mai recunoască şi aprecieze cum se cuvine, soiurile autohtone, adevărate.
Abia de câţiva ani încoace, vinurile din soiuri neaoşe străvechi, au început să fie mai cunoscute şi căutate, atât pe piaţa noastră cât şi pe piaţa internaţională. Din păcate, în România încă se comercializează foarte multe făcături, sub denumiri de: Fetească Neagră, Fetească Regală, Crâmpoşie, Băbească, Busuioacă de Bohotin, Grasă de Cotnari etc.
“Drumul vinului” a ajuns cu chiu cu vai, o insignifiantă găselniţă comercială-turistică, folosită de unii producători din zona Dealu Mare, în loc să fie un proiect real, concretizat printr-o activitate permanentă, cu valenţe istorice, culturale şi turistice.
La cules un vagon de struguri FOTO Paul Stan
Recent, am fost pe urmele adevăratului drum al vinului, într-o podgorie de Fetească Neagră, din zona Dealu Mare, o regiune cu mare tradiţie şi semnificaţii viticole. În arealul Fântânele-Budureasca s-au descoperit de-a lungul anilor, numeroase vestigii arheologice dacice, dovedind
