În ultimii 20 de ani, în mod constant la Chişinău s-a ieşit în stradă pentru Unire, dar niciodată nu am fost capabili de a da un răspuns corespunzător de pe această parte a Prutului. Acum a venit vremea ca românii să arate că sunt Uniţi şi duminică se va ieşi în stradă pentru a face din Unirea cu Republica Moldova o prioritate naţională.

În mai 1990 românii de pe cele două maluri ale Prutului aveau să rupă graniţa, şi peste 1 milioan de oameni au venit să se bucure de acest lucru. A fost cea mai amplă mişcare socială românească din ultima jumătate de secol. Căderea comunismului în România şi reformele din URSS au lăsat oamenilor libertatea de a-şi decide singuri viitorul. În ciuda faptului că graniţa s-a deschis, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul Germaniei, clasa politică post-decembristă nu a ţinut cont de doleanţele poporului , lucru care a generat o mare dezamăgire pe ambele maluri ale Prutului. Germania a ştiut ca în maxim 1 an să facă şi Unirea efectivă, în schimb noi nu am ştiut să profităm de moment. Poate că nu era nici momentul deoarece Germania Federală avea o experienţă democratică în faţă în timp ce pe cele două maluri ale Prutului societatea civilă nu era conştientă de puterea pe care o avea. Aveam nevoie să ne maturizăm.

Lipsa experienţei şi probabil frica de a pierde susţinerea Moscovei şi automat a puterii, a făcut ca liderii post-decembrişti să nu acţioneze conform voinţei românilor, aşa cum s-a întâmplat în cazul Germaniei. Obişnuiţi să întrebe în afară în loc să facă, asemenea înaintaşilor lor, au ratat un moment important.

Ulterior cele două state româneşti aveau să ia două direcţii diferite. Republica Moldova, descumpănită de reacţia de la Bucureşti a urmat un traseu propriu, dar în lipsa unor politicieni de marcă totul s-a transformat într-un proiect statul eşuat. Acest lucru a determinat transformarea celu