Producătorul de echipament greu IMGB Bucureşti - aflat acum în proprietatea grupului sud-coreean Doosan - a ajuns să se bazeze numai pe exporturi, cu toate că înainte de ’89 livra pentru marile combinate din ţară, precum Sidex Galaţi, centrala de la Cernavodă, centralele pe cărbune sau şantiere navale.
„Toţi competitorii şi clienţii noştri încearcă să-şi menţină producţia şi să supravieţuiască pentru că economia este la un nivel scăzut. Comenzile din sectorul naval sunt cele mai reduse şi nu ne aşteptăm să se mai reducă pentru că este aproape imposibil să coboare mai mult decât în prezent. Comenzile din sectorul minier stagnează, dar sunt sub maximele pe care le-au atins acum un an şi jumătate“, spune Nicholas Park, directorul de marketing al Doosan IMGB, care creionează situaţia destul de sumbră din prezent în sectorul producătorilor de echipament greu la nivel mondial.
Dacă la începutul anului mergea pe o producţie conservatoare de 72.000 de tone de oţel lichid, în acest moment conducerea companiei se aşteaptă să finalizeze anul cu o producţie în jurul a 60.000 de tone, adică cea mai scăzută din 2006, de la preluarea societăţii de către coreenii din grupul Doosan, când producţia era în jurul a 20.000 de tone.
Doosan IMGB este fosta Întreprindere de Maşini Grele Bucureşti ai cărei muncitori strigau pe străzile Bucureştiului la începutul anilor ’90 „Nu ne vindem ţara“.
Compania este în prezent unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa de maşini şi echipamente din România cu afaceri de circa 90 mil. euro anul trecut şi care exportă 90% din producţie.
Când intri în halele de producţie ale IMGB întinse pe o suprafaţă uriaşă, de 50 de hectare, te impresionează mărimea utilajelor de producţie, care pot să realizeze piese turnate şi forjate cu o greutate de până la 150 de tone.
Uzina dispune şi de o cale ferată cu care s
