Cuvântul descentralizare, neînțeles de majoritatea populației, a intrat relativ nu demult în lexicul politicienilor moldoveni - de vreo zece ani.

În 2006, Parlamentul guvernat de comunişti, sub presiunea instituțiilor europene și a societății civile, a aprobat şi un act normativ - Legea descentralizării administrative. Legea stabilește competențele și responsabilitățile administrației publice locale, precum și obligativitatea de finanțare a acestor atribuții. Un articol special al legii însărcina guvernul să elaboreze un plan de acțiuni pentru implementarea legii. Însă planul nu a fost elaborat și ideea descentralizării a fost abandonată.

După venirea la guvernare a alianței pro-europene, ideea descentralizării a fost reluată, fiind inclusă ca prioritate de guvernare în toate programele guvernelor de după 2009. S-a lucrat enorm la conceptualizarea reformei, finalizată în 2012 cu aprobarea printr-o lege specială a Strategiei de descentralizare. S-a creat și cadrul instituțional pentru implementarea descentralizării – Comisia paritară, constituită din miniștri și reprezentanți APL, precum și grupurile de lucru ministeriale. Partenerii de dezvoltare au venit în susținerea reformei cu fonduri impunătoare – zeci de milioane de dolari. Cu ajutorul acestora a fost revăzut cadrul normativ, iar pentru peste douăzeci de legi au fost propuse modificări în conformitate cu principiile strategiei de descentralizare. Au urmat dezbaterile publice la care au fost parte toate părțile interesate: guvernul central, primarii și societatea civilă. Astfel, se pare că a fost pregătit fundamentul pentru o reformă amplă, scopul căreia era să facă serviciile publice mai accesibile pentru oameni. Însă nu a fost să fie...

Descentralizarea nu poate fi realizată fără descentralizarea finanțelor. Dacă guvernul central descentralizează sau deleagă către autoritatea l