Privatizarea CFR Marfă a eşuat, titrează toată presa din România, preluând un termen din navigaţie, care desemnează împotmolirea unei nave nisip sau mâl, în apă prea puţin adâncă, dar care în sens mai larg înseamnă eşecul unei acţiuni.

Având în vedere că în cazul de faţă este vorba despre trenuri, eu zic că mai potrivită ar fi expresia: Privatizare CFR Marfă deraiat! Din ce cauză? A, păi, aceasta este o poveste lungă, care abia acum începe, cu acuzaţii de o parte şi de alta, cu dezbateri, cercetări şi procese. Mai ales că este vorba de o grămadă de bani.

Cel care voia să cumpere, Gruia Stoica, a apucat să achite către stat suma de 30 de milioane de euro, o parte fiind garanţie, o parte, avans, şi statul nu mai vrea să-i dea înapoi. Statul ar mai putea organiza câteva licitaţii din acestea „deraiate” şi şi-ar scoate banii pentru modernizarea căilor ferate.

Ce mai înseamnă căile ferate, astăzi?

Privesc în urmă, cu nostalgie, la marfarele de altă dată şi la trenurile de călători, atât de impresionante, atât de romantice. Trenurile au fost multă vreme subiecte de inspiraţie poetică şi teme pentru pictori. „Tren la Murnau”, de Wassily Kandinsky, este unul din tablourile mele preferate, iar poezia „Acceleratul”, de George Topârceanu, face parte din tezaurul copilăriei.

Şi, dacă tot am deraiat pe tărâmul literaturii, cu prilejul încercării de privatizare a CFR Marfă, gândul mă duce la balada „Gruia”, culeasă din popor de Şt. O. Iosif:

„Jos, sub nucul uriaş,

Gruia adormise –

Doarme ca un copilaş

Legănat de vise”...

Presupun că noua încercare de privatizare va fi ori cu Toma Alimoş ori cu Meşterul Manole!

Privatizarea CFR Marfă a eşuat, titrează toată presa din România, preluând un termen din navigaţie, care desemnează împotmolirea unei nave nisip sau mâl, în apă prea puţi