Ştiu senzaţia asta de undeva! De unde? Din sala de concerte. Te uiţi către orchestră cu ochii pierduţi în sunete şi la un moment dat distingi ceva: foşnetul imperceptibil al foilor din partitură. Toate întoarse în acelaşi moment. Clip! Şi gata. Armonia continuă.

Dar aici nu e nicio armonie. Sunt voci suprapuse, cu ecou care reverberează... parcă ar fi vreo trei personaje care vorbesc toate deodată. Clip! Se întorc toate foile. Ce titlu au? Peccata mortalis. O producţie care vine din Austria. Pentru neofit, senzaţia e cel puţin ciudată. În spate şi în jur, participanţi din vreo douăzeci de ţări; în faţă, juriul compus din Nils Heyerdahl, Preşedintele Academiei Norvegiene pentru Limbă şi Literatură, Alison Hindell, redactor-şef al Departamentului Teatru al BBC, Ljubo Pauzin, directorul Festivalului Internaţional de Teatru Radiofonic şi Documentar de la Hvar, Croaţia, Alexandru Darie, directorul Teatrului Bulandra, Ilinca Stihi, regizor al Departamentului Teatru.

Toţi se uită cu devoţiune la scriptul în engleză. Asta în timp ce ascultă piese în suedeză, vietnameză... în toate limbile pământului! Iar textele sunt de toate genurile. Cel mai adesea - haioase şi inventive-foc la capitolul efecte şi coloană sonoră. De fapt, aici e şpilul! 85 de ani de radio naţional se sărbătoresc printr-un festival de teatru radiofonic dedicat celor mai noi şi experimentale mijloace: Grand Prix Nova. Aşa da, mod de a sărbători! E prima ediţie din România şi la originea ei au stat multipremianta internaţională a genului, Ilinca Stihi, directorul Departamentului de Teatru Radiofonic, Attila Vizauer şi regizorul tehnic Mihnea Chelaru.

Ilinca Stihi, membră a juriului

Mă gândesc ce o însemna acest nou când e vorba de radio? Ilinca Stihi, membră a juriului, mă lămureşte: Este un moment în care teatrul radiofonic, ca multe alte arte, caută să-şi redefinească graniţel