Centru Vechi este acel loc din București
pe care cutremurele din Vrancea îl numesc Disneyland-ul lor. Cică dacă dau o tură pe-aici vor fi mai multe căzături ca în Bordello's sîmbătă seara. Scăzînd aici corporatistele cărate pe brațe pînă în miezul nopții.
Vi-l mai amintiți pe Edmond Tălmăcean?
I s-a spus, pe bună dreptate, băiatul cu picioare de aur, reîncarnarea lui King Michael într-un politician, pedelistul dansator sau, mă rog, zburător de la un partid la altul. A început ca penelist, a trecut la PDL și prin cîteva studiouri TV, pentru ca acum să-și facă veacul într-un club zgomotos din Centrul Vechi și, zice el cu jumătate de gură, în partidul Forța Civică. Indiscutabil, omul are o pasiune pentru spații mici, înghesuite: așa e restaurantul său, “La Bonita”, așa stau probabil membrii Forței Civice în garsoniera în care-și ține MRU ședințele de partid cu cei cinci cotizanți.
"La Bonita" este un restaurant cu specific mexican,
asta dacă vrei să te iei după ce scrie la intrare. Altfel, după primii pași, îți dai seama că altul este specificul: muzica. Muzica este dată atît de tare încît ai mereu senzația că ești între doi Verestoy cu drujbele pornite într-o pădure nesupravegheată din Transilvania, sau că patru Dana Grecu se ceartă în jurul tău cu patru Sorina Matei, sau că, mă rog, un nebun a dat muzica foarte-foarte tare. Ce să vezi? E vorba de nebun. Și nimeni de acolo, deși din cînd în cînd toți cei prezenți își mai pipăiau urechile anesteziate să vadă dacă le-a dat sîngele, nu îi spunea nimic. Cîteva găști de zombie în cămăși albe, dirijați parcă de stroboscoape, cu mișcări fracturate, se frecau de niște gagici al căror tarif, altfel, ți-ar fi fost imposibil să-l auzi. Ce să zic, nu le-am văzut cu prețul agățat de gît pe un carton, dar asta nu înseamnă că fetele și-au ratat vocația.
La o masă mare, șase tîrlăi în cămăși a
