Îl prefer pe Bogdan Stancu lui Mutu din mai multe motive: e un jucător tânăr, cu bun simţ, care îşi creează ocazii prin palsament şi care apare foarte des în faţa porţii, respectă sarcinile tactice, înscrie şi pasează decisiv. Sunt calităţi esenţiale pentru un atacant. Vă reamintesc, poate aţi uitat: Bogdan Stancu a dat un gol şi o pasă de gol cu Andorra şi a făcut penalty-ul pentru 1-0 cu Estonia! Un bilanţ excelent pentru cel mai hulit om din naţionala lui Piţurcă.
Observ în postările de pe net o mulţime de avocaţi ai lui Mutu, care îl contestă în acelaşi timp pe Stancu, fără să se gândească măcar la faptul că Mutu nu mai joacă nici la modesta Ajaccio. Câte calificări a reuşit România cu marele Mutu lider? Una singură, la Euro 2008! În rest, eu îmi aduc aminte de mai multe scandaluri, de evadări din cantonamentul naţionalei, de conflicte cu selecţionerii şi de reuşite cu echipe mici.
Mutu nu mai are ce căuta la naţională. România înseamnă acum Chiricheş, Măţel, Bourceanu, Maxim, Marica, Bogdan Stancu, Tănase. Asta e naţionala noastră, cea care ne-a adus la doi paşi de Mondiale, acolo unde Mutu nu a fost niciodată.
Mutu s-a autoexclus de la naţională prin comportamentul său golănesc şi prin neimplicarea sa din mai multe meciuri. Nu a ştiut niciodată să fie un lider adevărat, un căpitan pe care să ne putem baza. Mi-e ruşine că banderola aia de la naţională a fost purtată de Mutu după Ştefănescu sau Hagi. Mutu nu se poate compara niciodată cu aceste monumente ale fotbalului românesc, din cauza caracterului său îndoielnic, chiar dacă l-a ajuns pe Hagi în clasamentul all-time al golgheterilor.
Nu mai avem nevoie la naţională de oameni fără bun simţ şi de autoexcluşi. Nu mai avem nevoie nici de Chivu, Săpunaru, Rădoi sau Radu Ştefan. Am ajuns la doi paşi de Mondiale fără Mutu, Chivu şi ceilalţi, să ne jucăm şansa
