Nu este nimic mai josnic decât să folosești înaltele valori morale pentru interese materiale. Dar în Moldova se poate orice.

Unii folosesc integrarea europeană pentru a acoperi afaceri dubioase, reușind mai mult sau mai puțin să le argumenteze. Alții apelează la tradițiile seculare și valorile religioase pentru dividende politice.

Subiectul drepturilor homosexualilor este demult folosit în lupta politică de la Chișinău. Straniu, în condițiile când homosexualii în Moldova sunt mai puțin decât o minoritate, pentru organizarea paradelor gay folosindu-se homosexuali de import. Nu se pune la îndoială că fenomenul este unul total imoral, și în ciuda declarațiilor unor pseudo-medici, homosexualitatea este o boală. Asta nu înseamnă însă că trebuiesc discriminați ori arși pe rug, dar nici publicitate nu merită, nici pozitivă și nici negativă.

Încă de la începutul acestei mișcări de emancipare din Occident, Biserica Catolică a fost prima care a reacționat împotriva legalizării căsătoriilor și adopțiunilor copiilor de către homosexuali, fiind pentru aceasta taxată prin înscenarea unor scandaluri sexuale în rândurile clerului. Dar protestele organizate în centrul capitalei, precum cel de vineri, care a amânat pauza obișnuită luată de deputați la începutul fiecărei ședințe, nu sunt organizate de Biserică, ci de anumite ONG-uri pseudo-ortodoxe create de unii reprezentanți mai dubioși ai acesteia. Însăși apariția unor asemenea organizații ridică întrebări. Care este scopul lor într-un stat preponderent ortodox? Mai ales că în anumite cazuri acestea își îndreaptă zelul revoluționar asupra însăși mitropolitului Vladimir, care este acuzat de a nu fi strigat „viva la revolución” și „jios aliansu” pe străzile Chișinăului, precum o face episcopul Markel al Bălțiului, cu ordinul victoriei în piept. Cu o organizare de tipul sectelor, cu lozinci ce amintesc de Pe