Concurenţii erau întâmpinaţi pe Bulevardul Regina Maria (actualul Bulevard al Eroilor), în condiţiile în care exista o probă eliminatorie de viteză pe un traseu de 5 kilometri. În anul 1927, automobilistul Iorgu Ghica la volanul unui Bugatti a fost primul în calificări cu timpul de 3 minute şi 23 secunde. Nu a câştigat cursa mare, dar acest timp a fost un record al vremii pentru acest traseu. Cel care a luat locul întâi a fost chiar Principele Nicolae, fratele Regelui Carol al II-lea, un mare împătimit al acestui sport, cu o maşină Sunbeam, dar timpul din concurs a fost de 4 minute şi 28 secunde. Principele a fost urmat de Edgard Mendel şi de Izota Fraschini. Cele mai noi şi performante maşini erau prezente la concursul clujean spre deliciul publicului, care avea ocazia să admire noile modele nu numai în ziare, ci şi în realitate. Celebră pentru curbele periculoase şi pentru organizarea ireproşabilă a evenimentului de către Clubul Regional din Cluj, filială a Clubului Regal Român, cursa era printre traseele cele mai aşteptate ale României.
Un sport nou şi deosebit de costisitor
Chiar şi automobilele obişnuite erau un lux în perioada interbelică, astfel că maşinile de concurs erau de-a dreptul o raritate, de care oamenii de abia auziseră. Cei din Cluj, dar şi din Sovata, Tuşnad sau Braşov erau privilegiaţi deoarece făceau parte dintr-un circuit al vitezei coordonat de cei mai importanţi oameni ai ţării. Concursul din anul 1936 a fost organizat sub patronajul şi în prezenţa Regelui Carol al II-lea, care încuraja acest tip de confruntare sportivă ce punea România pe harta celor mai importante competiţii din Europa. Deţinătorii de maşini îşi conduceanu de obicei propriul bolid şi aveau, totodată, importante cunoştinţe de mecanică. Aceştia nu erau doar simpli piloţi, aveau o carieră militară sau în administraţia publică, erau prosperi oameni de afaceri, dar
