De data asta am avut dreptate: noi n-am putut sa-i batem pe estonieni cu 5 goluri, in schimb, olandezii au invins la Istanbul si ne-au ajutat sa mergem la baraj. Ca atare, e cazul sa le mul¬tumim, dar as indemna s-o facem cu masura, fara sa exageram.
Asta deoarece, daca au jucat si pentru noi, au jucat mai ales pentru ei, pentru onoarea si, punctual, pentru interesul de a prinde urna capilor de serie la Mondiale. In fond, dincolo de respectul cuvenit portocaliilor, nu lor le datoram cele 19 puncte din clasamentul grupei. Tocmai de aceea doar as consemna normalitatea si nu m-as grabi sa-i ridic statuie. Normalitatea o indica pe Olanda favorita certa in confruntarea din Turcia.
Asadar, cu bune si cu rele, “nationala” si-a atins prima tinta vizata, barajul. Desi n-a sedus nici marti seara, ea a reusit, in ciuda slabiciunilor, o victorie pretioasa. Adevarat, lipsita de glorie, dar cu atat mai pretioasa cu cat a venit la finis, in ultimul meci. Sa spunem insa ca si la capatul unei prestatii slabe, suferinda, pe alocuri urata.
Mai departe, va invit sa admitem ca, inainte de a fi castigata, orice partida se cere gestionata. Controlata cu rabdare si cu atentie, nu scapata din mana. Din acest punct de vedere, consider ca Piturca a absolvit un examen dificil intrucat, depasind o imensa presiune, si-a pastrat mintea limpede. Intre altele, a nimerit formula de start, a ghicit-o.
Pusa la un moment dat in cumpana, titularizarea lui Marica se va dovedi cartea castigatoare. La randu-le, Tatarusanu, Gardos si Tanase au confirmat, in vreme ce, astept sagetile!, Stancu s-a situat in nota generala, intre 6 si 7. N-a impresionat, insa a scos penalty-ul eliberator.
M-am mirat citind intr-un cotidian de ieri ca “România nu merita sa ajunga la baraj!”, prilej cu care m-am intrebat daca nu cumva suntem prea exigenti cu noi insine, chiar nemilosi?! Ne i
