Ajunşi într-o poziţie politică înaltă, de multe ori nu îi mai recunoşti pe cei pentru care altădată ai fi băgat mâna- n foc că ar face faţă cu brio în orice funcţie.

Este şi cazul actualului ministru al Culturii Daniel Barbu, care mi-a fost profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti. Un excelent pedagog, apreciat chiar şi de cei mai rebeli dintre studenţi şi care probabil ar putea preda cu uşurinţă la cele mai prestigioase universităţi din lume.

Dar care cu siguranţă nu are ce căuta în viaţa politică şi nici la conducerea Ministerului Culturii. Miercuri seara îl auzeam explicând, în contextul spiritelor încinse de la ciocnirile dintre jandarmi şi protestatarii anti-gazele de şist de la Pungeşti, cum practic localnicii ar trebui să mulţumească jandarmilor pentru că i-au luat din faţa utilajelor Chevron. Ce reuşeşte ministrul Barbu cu aceaste aprecieri? Să dovedească o lipsă totală a flerului politic şi să încingă şi mai tare spiritele.

Am urmărit cu atenţie activitatea la ministerul Culturii, dar mai bine mă lăsam păgubaşă. Aceasta fiind de fapt şi atitudinea lui Barbu faţă de investiţiile pe care ministerul său trebuie să le finalizeze. Pentru că a primit un buget mic, ministrul Culturii s-a dat bătut, fără să încerce să găsească finanţări pentru proiectele culturale, ca un veritabil liberal. Nu avem bani de la bugetul de stat, asta e, poate la anul! Aşa s-a ajuns ca proiecte precum cele privind Muzeul Ţăranului Român, Muzeul Naţional al Muzicii George Enescu, Opera Naţională, etc., să fie abandonate.

Acelaşi ministru Barbu compara, în primele zile ale mandatului său, costurile festivalului George Enescu cu costul unui kilometru de autostradă şi se plângea că "nu este pregătit să lucreze cu personalităţile" festivalului. Ba mai mult, se întreba dacă "se merită" să facem acest festival. "Problema care s-a pus(...) este dac