„Tu de ce nu înveţi mai mult, uită-te la sora ta cât de conştiincioasă este!”, „Fii mai curajos, nu ai văzut cât de îndrăzneţ e fratele tau?”. Este inevitabil ca părinţii să observe diferenţele dintre propriii copii şi să le exprime verbal uneori: unul dintre fraţi poate fi neastâmpărat şi comunicativ, în timp ce altul este tăcut şi liniştit, unul învaţă foarte bine, altul ar vrea să nu existe şcoală pentru a juca fotbal tot timpul.

Din dorinţa de a corecta un comportament sau de a încuraja un comportament pozitiv, părinţii îl dau ca exemplu pe fratele care se comportă mai bine. Care sunt efectele comparaţiilor între fraţi asupra copiilor aflăm din rândurile următoare.

Ce obţii dacă îl compari pe copilul tău cu alţi copii

Comparaţiile repetate între fraţi sau comparaţia copilului cu alţi copii, din afara familiei, poate duce la probleme emoţionale. Copilul comparat constant cu fraţii săi sau cu alţi copii poate ajunge să simtă că nu este acceptat de părinţii săi şi că nu este „suficient de...” (inteligent, cuminte, curajos, organizat etc.) pentru a fi iubit şi apreciat. Acest sentiment poate afecta copilul în timp, ducând la teama de a fi el însuşi, la o nevoie exagerată de a face pe placul celorlalţi şi de a se conforma majorităţii.Îi este afectată stima de sine. Mai ales dacă părinţii nu observă şi comportamentele pozitive ale copilului comparat cu fraţii mai cuminţi, mai conştiinciosi etc, acesta poate deveni descurajat, îşi poate pierde încrederea în sine şi poate înceta să mai încerce. „Fratele meu e mai bun ca mine în toate privinţele. Nu are rost să mai încerc, oricum nu voi fi mai bun ca el.” Acesta poate fi raţionamentul unui copil comparat frecvent cu fratele său.Este încurajată competiţia între frati. Deşi părinţii pot crede că puţină competiţie între fraţi nu strică şi că îi stimulează astfel să depună mai mult efort în diverse domenii,