„Am ajuns la capătul lumii”, îmi spune Marian orbecăind prin noaptea umedă din Moldova. Pungeşti este la dracu-n praznic, nici măcar orăşenii din Vaslui nu pot da indicaţii precise despre locul unde are loc zilele acestea cea mai surprinzătoare răscoală din România ultimilor zeci de ani.
Tastăm şi share-uim, de 24 de ore, pe smartphoane şi facebook-uri numele Pungeşti. Pungeşti vine de la pungă, iar punga la români nu te duce cu gândul la bogăţie, la punga plină, ci la pagubă, la punga goală, la Dănilă Prepeleac. De unde naiba au apărut pungeştenii ăştia păguboşi de care n-a auzit nimeni până acum? Oamenii ăştia care-şi duc zilele într-un loc mlăştinos din Vaslui, cel mai sărac loc din Uniunea Europeană, loc uitat de lume şi de Dumnezeu, oamenii ăştia ridiculizaţi în atâtea rânduri de middle classul din mall Bucureşti, oamenii ăştia cărora politicienii le spun bizoni, buni de dus la vot cu o pungă de zahăr şi o sticlă de ulei, oamenii ăştia, talpa ţării, înnoroiată, înapoiată, ei, bine, oamenii ăştia îmi par că ne dau tuturor o surprinzătoare lecţie de demnitate şi de curaj.
I-au luat pe toţi prin surprindere:
- pe primarul lor, care, ca orice învârtit, şi-a pus terenul la dispoziţia Chevron după care, speriat de reacţia oamenilor care l-au ales, a intrat în concediu medical şi a dispărut;
- pe jandarmi, care n-au mai văzut atâta încăpăţânare pe plai şi, nervoşi fiind, i-au aruncat pe oameni în smârcuri iar acum, speriaţi că lucrurile au evoluat „la nivel naţional”, îşi exprimă ipocrit aprecierea faţă de protestul paşnic al cetăţenilor;
- pe prefectul judeţului, care nici în clipa de faţă nu înţelege de ce s-a răsculat calicimea şi încearcă să se dezvinovăţească penibil pe la televiziuni că nu el a semnat contractul cu americanii;
- pe americanii înşişi, care, spre deosebire de America lor, unde cetăţeanul e sfânt şi consulta
