Vorbind despre Justitie in sens larg, am descris, si nu doar o data, modul in care tandemul Monica Macovei-Traian Basescu a procedat, schimband legea in asa fel incat conducerile marilor Parchete sa poata fi stabilite la Cotroceni. Din acel moment, timp de mai bine de opt ani, presedintele a reusit sa impuna nu numai toate structurile de conducere, ci si intreaga procedura de recrutare a procurorilor subordonati. A urmat CSM in care, practic, si-a construit o majoritate politica. Iar de aici pana la Justitia propriu-zisa, adica la magistrati, saltul a fost facut in etape si intr-un mod extrem de concludent.
In mod straniu, dupa parerea mea total nefiresc, in componenta Consiliului Superior al Magistraturii intra nu numai judecatorii, ci si procurorii. In urma cu circa sapte ani, sesizand procesele care au loc, presiunea politica pusa de Basescu pe CSM in special si pe Justitie in general, am aratat ca procurorii nu au ce sa caute in aceasta institutie daca din ea nu fac parte si reprezentantii avocatilor. Motivul este foarte simplu si are logica sa. In procesul penal participa trei parti: acuzarea, reprezentata de procurori care sunt avocati ai statului, apararea, reprezentata de avocati care ii reprezinta pe cei cercetati sau judecati si, in varful acestui triunghi, magistartii, cei care, analizand argumentele si probele unora si altora, dau un verdict. Consiliul Superior al Magistraturii, care este reprezentantul constitutional al puterii juridice si garantul independentei acesteia, ar trebui sa fie alcatuit fie numai din judecatori, fie din reprezentanti ai celor trei parti. Dar in Romania lucrurile nu stau asa. Spiritul Constitutiei este astfel incalcat. Si de aici o serie de consecinte accentuate de acele personaje politice care doresc sa-i subordoneze pe participantii la actul de justitie. S-a intamplat chiar mai rau decat atat. Pe diverse cai, in CSM
