Că lucrurile merg prost pe timp de criză – am tot auzit. Nu mă mai miră dacă aflu de bugete tăiate, afaceri subţiate, salarii întîrziate sau neplătite. Mă miră însă cînd ceva mai mişcă, nu clachează, „se descurcă”. Criza e interpretată în fel şi chip, dar mai ales ca o scuză mai nouă pentru ruperea uneori violentă a continuităţii.
Nu e cazul pentru un turneu de şah care se încăpăţînează să se joace an de an, începînd din 2007, cînd criza se iţea pe la colţuri. S-au schimbat jucătorii, formatul, organizatorii, locul, anotimpul, dar turneul s-a ţinut. În România. Şi cumva, în cazul lui, „argumentul crizei” n-a ţinut.
Nu ştiu dacă lumea ştie de el, mai ales după transformările de identitate suferite. În 2007 şi 2008 s-a jucat la Bazna, în nordul judeţului Sibiu, şi la el erau invitaţi „seniorii”: Jan Timman, Lajos Portisch, Maia Chiburdanidze, Henrique Costa Mecking, Ulf Andersson, Rafael Vaganian, Alexander Beliavsky, Alexander Khalifman sau Nigel Short – nume grele şi cu siguranţă cu rezonanţă printre cei care au urmărit, în timp, evenimentele din şah. Dintre români, prezent la cele două ediţii a fost marele maestru Mihai Şubă (66 de ani), multiplu campion naţional, stabilit acum în Spania.
În 2009, formatul s-a schimbat, numărul jucătorilor s-a redus de la 11 la 4, 5 sau 6, iar seniorii au lăsat locul şahiştilor de top din prezent. Aşa au ajuns să joace un turneu de şah în România simpatizatul şahist ucrainean Vassily Ivanciuk sau fostul campion mondial Veselin Topalov din ţara vecină, Bulgaria.
În 2010 şi 2011, turneul s-a ţinut la Mediaş şi a fost cîştigat de fiecare dată de norvegianul Magnus Carlsen, cel care luna viitoare va încerca să-i sufle titlul mondial lui Viswanathan Anand. Din 2012, turneul a schimbat iar locul, emigrînd în Capitală, dar şi anotimpul, din mai – iunie cum era pînă atunci, în octomb
