Preot loan ŞTEFĂNESCU_
Nimeni nu poate construi ceva dacă Dumnezeu nu pune mai întâi sub el un fundament. Or, temelia tuturor realizărilor noastre este credinţa.
Poţi să greşeşti, poţi să disperi, poţi să pui totul la îndoială, dar nu poţi să trăieşti fără încrederea că Dumnezeu există, chiar dacă durerea, trupească sau sufletească, uneori te copleşeşte, iar nedreptatea ţi se pare de nebiruit.
Mulţi oameni vin la biserică pentru că au nepuţinţe şi necazuri. Ei vin cu speranţa că vor scăpa de propria suferinţă şi îngenunchează în faţa unei suferinţe şi mai mari – în faţa unui Mântuitor bătut în cuie pe Crucea Golgotei. Deşi s-ar părea că nu au nicio şansă să-şi împuţineze propria durere, totuşi ies din biserică mai optimişti, mai luminaţi, mai întăriţi în faţa problemelor pe care trebuie să le rezolve.
Mulţi vin la biserică aşteptând din partea lui Dumnezeu o dovadă că El există. însă credinţa este realitatea pe care trebuie s-o accepţi fără dovezi!
Lumea de astăzi a început să cadă. Odată cu ea, se stinge încet şi flacăra culturii şi a credinţei din întreaga Europă. Nu se mai respectă nicio regulă, niciun principiu al demnităţii umane. Parcă totul este înmormântat în frică. Lumea parcă e adormită. Nu reacţionează, când totul se vulgarizează, când oamenii devin brutali şi egoişti. înspăimântată şi prostită, lumea de azi aşteaptă Apocalipsa. Dar timpul se scurge şi, cu toate anunţurile “rasputiene” sau de altă sorginte, în ceea ce priveşte sfârşitul, nu se produce nimic.
Credinţa ne-a salvat de la multe catastrofe. Prin credinţă lumea prinde aripi, se înalţă, se eliberează de obscuritate. Lumea începe să devină liberă, prin credinţă, cu ajutorul celui de Sus. Unii se plâng că este greu, că în trecut “a fost mai bine”. Nu-i credeţi! Nu-i luaţi în seamă. E timpul să învingem, cu ajutorul lui Dumnezeu, tot răul care ne apasă. Nimeni nu
