Cei care protestează acum împotriva gazelor de şist nu înţeleg, sau se fac că nu înţeleg, un lucru esenţial pentru ţara noastră - importanţa pe care independenţa energetică o are pentru statul roman şi pentru fiecare cetăţean. Pentru România, dar şi pentru întreaga Europă, gazul este un instrument de şantaj pe care Rusia îl foloseşte de fiecare dată când vrea să îşi impună punctul de vedere sau vrea să dea o lecţie.
Eco-civismul apărut ca peste noapte în România continuă să îşi facă prezenţa în spaţiul public. După „zbierăturile” şi „bubuielile” din Piaţa Universităţii împotriva proiectului minier de la Roşia Montană, acum a venit şi rândul gazelor de şist să reaprindă focul verde al ecologismului în sufletele celor care şi-au găsit o nouă vocaţie, cea de protestatar. Ca şi în cazul Roşia Montană, lipsa informaţiilor este prezentă şi la protestele împotriva gazelor de şist. Contestatarii nu ştiu decât un singur lucru - că exploatarea gazelor de şist nu este bună.
Această abordare ne duce cu vreo 24 de ani în urmă şi nu face altceva decât să pună piedici investiţiilor în România şi dobândirii independenţei energetice faţă de Rusia.
Cei care protestează acum împotriva gazelor de şist nu înţeleg, sau se fac că nu înţeleg, un lucru esenţial pentru ţara noastră - importanţa pe care independenţa energetică o are pentru statul roman şi pentru fiecare cetăţean. În acest moment, România este la mâna Rusiei din punct de vedere al asigurării necesarului de gaze, fapt ce duce la o dependenţă vitală pentru ţara noastră. Pentru România, dar şi pentru întreaga Europă, gazul este un instrument de şantaj pe care Rusia îl foloseşte de fiecare dată când vrea să îşi impună punctul de vedere sau vrea să dea o lecţie.
Pe de altă parte, românii spun că sunt gazele scumpe, că toate preţurile sunt mari, dar protestează împotriva unei posibilităţi reale de a reduce pre
