Săptămîna trecută, aminteam despre excelentul interviu realizat de Radu Naum cu ciclistul danez Michael Rasmussen. Cuvintele din subtitlu îi aparţin acestui sportiv. Ele spun enorm, atît în text, cît şi în subtext. Însă, pe parcursul acestui interviu (care poate fi văzut în întregime pe YouTube), Rasmussen spune mult mai mult decît atît. Iată cîteva exemple:

Radu Naum: Avem acum o nouă generaţie care vorbeşte cu convingere despre un ciclism curat. Sînt foarte mulţi oameni care nu ştiu ce să mai creadă. Ce ar trebui să credem?

Michael Rasmussen: Sper să puteţi crede ceea ce vedeţi. (…) Sincer, cred că lucrurile merg în direcţia bună acum, dar ca să credem că dopajul a dispărut din lumea ciclismului sau a sportului în general, ar fi foarte naiv. (…) Poţi concura fiind curat, puteai să faci asta şi acum zece ani, puteai să termini Turul Franţei curat, dar nu puteai să-l cîştigi.

R.N.: E ideea pe care o afirmă Lance Armstrong, care spunea că nu poţi cîştiga Turul Franţei fără să-ţi bagi în sînge anumite substanţe.

DE ACELASI AUTOR Ne dopăm, Măria Ta! Vă dopaţi, oştenii mei? Angela, Angeliki, Angelikoutsaki, Angelipitsiroulaki Dragoste şi răzbunareM.R.: Dacă te uiţi în istorie, sînt multe lucruri care indică faptul că Lance Armstrong are dreptate. Cred că e important să înţelegem că atunci cînd a fost inventat Turul Franţei, acum 110 ani, era o competiţie care dura 6 zile şi care avea o lungime de 2400 de kilometri. Pe biciclete antice, care n-au nici o legătură cu cele pe care concurăm astăzi. Dintr-odată, se crease o competiţie sportivă care atrăgea oameni foarte nebuni. Şi, evident, ca să parcurgă traseul, trebuiau să facă lucruri nebuneşti. De-atunci încoace, situaţia a luat amploare. A devenit o cultură. Şi ca să schimbi o cultură, e nevoie de foarte mult timp. (…) Cred sincer că mulţi dintre jurnaliştii care au scris despre, sau au comenta