Portretul robot al celor vinovaţi de eşecul răsunător al privatizării CFR Marfă se conturează tot mai clar, deşi toţi actorii spun că au jucat perfect. Cin’ să fie, cin’ să fie? Nu cumva cei care au formulat contractul, ştiind dinainte că nu se vor putea îndeplini termenii? Sau, mai direct spus, cei care au premeditat fapta pe banii noştri? Hai, că nu mai e nici un secret. A spus-o, primul, preşedintele Consiliului Concurenţei, imediat după anunţul că afacerea a picat: “Am atenţionat Executivul încă din vară că textul Hotărârii de Guvern poate să nască ideea că plata sumei se poate face după avizul Consiliului Concurenţei”. Ei, şi?

Ulterior, însuşi artizanul tranzacţiei, fostul ministru Relu Fenechiu, a afirmat, cu seninătate deplină, că ştia de hibele din HG-ul cu pricina, însă a fost nevoit să-l pună pe tapet ca să păcălim FMI în vederea semnării noului acord. Fără privatizarea asta, n-am fi avut azi acord cu FMI, a subliniat domnul Fenechiu. Habar n-aveam noi că dânsul e salvatorul naţiei. Primul-ministru însă, sigur a ştiut, altfel n-ar fi spus de atâtea ori că a fost un ministru eficient. Că tot veni vorba, atitudinea premierului după eşecul marii privatizări a fost lamentabilă. În loc să ceară, măcar de faţadă, o anchetă asupra cazului pentru a se vedea cine şi unde a greşit de ne-am făcut din nou de râsul lumii, Victor Ponta a trasat ordine pentru reluarea imediată a privatizării, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Nici un oficial implicat în tranzacţie, începând cu fostul ministru şi terminând cu omul său de încredere, Cristian Ghibu, care a condus comisia de privatizare a CFR Marfă, nu a dat socoteală pentru banii aruncaţi degeaba pe consultanţă şi avocaţi: un mizilic de vreun milion de euro. Există însă şi o “consolare”: Gruia Stoica, patronul de facto al transportului feroviar de marfă din România, spune că a cheltuit mult mai mult, vreo