Peste 90 de tone de aur şi importante obiecte de patrimoniu au fost duse în timpul primului război mondial în Rusia. Acestea aveau să nu mai fie niciodată returnate României, deşi parţial au existat unele restituiri, dar la nivel simbolic. Care este soarta acestui tezaur? Aşa cum spun ruşii: istorie este istorie.

Mare parte din tezaurul românesc nici nu mai există astăzi în posesia statului rus. În cadrul unei întâlniri ce a avut loc la Moscova între Ceauşescu şi Brejnev(1965), primul a ridicat, spre uimirea interlocutorului, şi problema restituirii tezaurului românesc. Răspunsul lui Brejnev a fost simplu: Istoria e Istorie şi astfel de probleme trebuie lăsate în mâna istoricilor. Acest lucru s-a şi făcut ulterior, fiind înfiinţată o comisie mixtă pentru studierea acestei tranzacţii. Brejnev avea să îi spună lui Ceauşescă că acest tezaur nu mai există decât parţial, şi asta deoarece a fost consumat în timpul revoluţiei bolşevice de către Albi, adică de către susţinătorii ţarismului. În noiamul de revoluţii care au urmat anului 1917, cu siguranţă că toate aceste rezerve au fost consumate pentru întreţinerea diverselor tabere. Mai bine de un an administraţia Imperiului Rus a fost practic nefuncţională, iar singurele surse de finanţare a revoluţionarilor şi contrarevoluţionarilor au fost jafurile şi susţinerea externă. Şansele ca şi tezaurul românesc să fi fost supus jafului sunt foarte mari. Acest lucru nu înseamnă că negocierele nu pot exista, dar ele nu se pot pune pe o returnare fizică a bunurilor confiscate atunci de către ruşi. Cel mai degrabă se poate vorbi de o reevaluare a acestuia şi de o returnare sub o altă formă, dar şansele ca Rusia să accepte acest lucru sunt practic zero. Noi putem ridica problema tezaurului atunci când pornim negocieri cu Rusia, cum ar fi de exemplu pe problema Basarabiei(în probabilitatea mare a reunirii cu România), dar n