O familie din satul hunedorean Costeşti are în gospodărie ceva unic în zonă şi, probabil, în toată ţara: o biserică în toată regula. Făcută mai mult din lemn, biserica rezistă încă, la aproape 30 de ani de când a fost construită. Artizanul ei, Samoilă Zgăvârdean, s-a prăpădit acum opt ani. Urmaşii lui nu vor nici în ruptul capului să o înstrăineze.
Răduț, în biserica tatălui
Sursa: REMUS SUCIU
Splendidele picturi ale bisericii lui Samoilă Zgăvârdean
Sursa: REMUS SUCIU
O bijuterie în bătătura omului
Sursa: REMUS SUCIU
Mai multe muzee din țară s-au oferit să cumpere pe bani buni bisericuța lui moș Zgăvârdean. Fiul său, Răduț, nici nu au vrut să audă.
Sursa: REMUS SUCIU
Doar două gospodării sunt cocoţate pe coasta estică a văii pe care şade cuminte satul Costeşti. Una dintre ele aparţine familiei Zgăvârdean. Ca orice familie din zona Orăştiei, gospodăria nu e alcătuită doar dintr-o casă, un grajd, un coteţ pentru găini şi-atât. Orăştienii se îngrijesc, parcă, mai mult de copiii lor decât alţi hunedoreni şi alţi români şi fac orice numai să-i poată ridica fiecărei odrasle câte o casă. Aşa se întâmplă şi-n cazul familiei Zgăvârdean. "Am vreo patru case, eu. Le-am făcut şi celor doi copii câte una. Mie mi-a făcut bătrânul casa asta faină... da’ bătrânu’ o murit. Mai îi numa’ mama. Stăm cu ea în casă acuma", spune Răduţ Zgăvârdean (68 de ani).
Între casa cea nouă din gospodărie şi şură rămăsese un loc liber de vreo 70 de metri pătraţi. N-a rămas nefolosit. Chiar dacă e ascuns între şură şi gospodăria vecinilor, terenul a fost ocupat mai întâi de o bisericuţă de lemn, apoi de o filigorie şi de un mic bazin. Toate au fost ideea lui Samoilă Zgăvârdean, "bătrânul" decedat în 2005, la 90 de ani, despre care vorbeşte acum fiul său, ajuns şi el la vârsta a treia. Dacă filigorii şi mici bazine se mai găsesc şi-n alte
