● Luis Fernando Verissimo, Opozabilul, traducere din limba portugheză de Micaela Ghiţescu, Editura Vivaldi, 2013.
Brazilianul Luis Fernando Verissimo se ocupă cu gazetăria şi cu scrierea unor bestseller-uri care ajung apoi să fie ecranizate sau adaptate pentru scenă. E un prozator de larg consum, carevasăzică – dar unul cu o foarte bună părere despre consumatorii săi, de vreme ce textele cu care-i tratează, chiar poliţiste fiind, au bunul gust al umorului rafinat şi bunul simţ literar al magicului. La noi i-au apărut două romane – Spionii (anul trecut) şi Opozabilul (anul acesta) –, ambele la Editura Vivaldi, în empatica şi acroşanta traducere a Micaelei Ghiţescu. Vă recomand să începeţi cu Opozabilul, căci e iute ca un coup de foudre, are un pitoresc ironic, un comic suprarealist şi, în general, efectul unui narcotic ilariant, numai bun să dea dependenţă.
DE ACELASI AUTOR Buddha din podul casei Povestiri stranii Poveste pentru timpul prezent Alias Grace În fond, e un roman de mistere cu nimic mai prejos decît Codul lui Da Vinci, dar împănat cu tot soiul de nebunii exotico-parodice. Concret: un ziarist din São Paulo – „reporter de futilităţi“ – vine în zona amazoniană pentru a face o anchetă despre plantele halucinogene. Aici o găseşte pe Serena, bună cunoscătoare în domeniu, dar şi consumatoare generoasă – o femeie „bicoloră“, cu o latură brun-indiană şi una blond-daneză. Ziaristul renunţă la călătoria prin jungla Amazonului, mulţumindu-se să exploreze salteaua Serenei, împreună cu aceasta din urmă, ameţiţi amîndoi de aburii nelipsitei fierturi de chauasca. În paralel, în pauza dintre două partide de amor, omul îşi face veacul într-un bar unde un drojdier cu ochii în culorile steagului american, Polonezul, are de istorisit o tărăşenie încurcată (cu conspiraţii mondiale şi coduri ezoterice), în schimbul cîtorva pahare de alcool.
Polonezul pretind
