În primăvara lui 2011, Ministerul Sănătăţii a decis ca 178 de spitale să se supune comasării sau reprofilării. La doi ani de la decizia pusă în aplicare, apar date sumbre: mortalitatea ar fi crescut în zonele unde oamenii trebuie să meargă zeci kilometri pentru a ajunge la o unitate medicală.

"Din statisticile Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS), care nu au fost făcute publice, reiese clar că mortalitatea a crescut semnificativ în zonele unde - acum doi ani - au fost închise spitalele publice. În plus, foarte mulţi angajaţi din sectorul sanitar şi-au pierdut locurile de muncă în urma închiderii unităţilor spitaliceşti. Ca urmare, suntem total împotriva schimbării statutului juridic al spitalelor, fapt care reprezintă de fapt o încercare de privatizare mascată a unităţilor sanitare din România", a afirmat Marius Sepi, prim-vicepreşedinte al Federaţiei SANITAS.

La doi de la comasare și reprofilare, aproximativ trei sferturi din cele 178 de spitale au lacătul pus. «Scopul principal nu a fost economia la buget, ci desființarea spitalelor aflate în paragină, neprofitabile, care nu mai puteau asigura servicii medicale conforme», spune fostul ministru al sănătății, Cseke Atilla, la un an după ce a luat decizia comasării și reprofilării a 111, respectiv 67 de unități medicale. Lista spitalelor propuse spre desființare s-a dovedit însă neconformă cu motivele lui, pentru că multe dintre cele luate în vizor erau unități fără datorii, cu investiții recent făcute și, mai ales, care deserveau populații însemnate.

Cel mai bun exemplu în acest sens a fost spitalul Caritas, unul dintre cele mai mari din București, pe care acum s-au pus lacătul și o placă mare, pe care scrie că este centru de bătrâni, deși înăuntru nu sunt decât doi paznici. „Cu doar două săptămâni înainte de închiderea spitalului, am inaugurat două săli de operație nou-