Când ești concentrat la volan, n-ai cum urmări detaliile peisajului. Din tren, datorită și vitezelor amărâte practicate la CFR, ai răgaz berechet să admiri și… să te miri. Nu mai reluăm teme răsbătute, cum ar fi mormanele de gunoaie atrase ca de magnet în preajma liniilor de cale ferată, nici „șahul” ogoarelor (alb/negru: o călcătură tare, o călcătură moale – adică, o postată lucrată, alta în paragină); acum, în miez de toamnă, îți zgârie privirea sutele de hectare cu recolta neculeasă. Barem știuleții au fost adunați și au rămas în picioare strujenii care, nu-i mare noutate, vor putrezi pe câmp, da-i de neînțeles ce se întâmplă cu lanurile de floarea-soarelui. Zeci și zeci și alte zeci de hectare defilează impudic în câmpia moldavă pur și simplu abandonate și neculese! Înnegrite, scuturate, uscate, tipsiile de floarea-soarelui s-au întors și s-au aplecat către pământul din care și-au tras sevele, cocoșându-se într-un mut semn de întrebare: „de ce m-ați mai semănat?” Și nu-i vorba despre culturi ratate, ci de lanuri care au rodit cum se cuvine, într-un an agricol dintre cele mai bune.

Și atunci? Nu-i chip să înțeleg și pace. Iar acesta-i ultimul an în care floarea-soarelui mai poate fi rentabilă, fiindcă, începând cu 2014, UE interzice utilizarea pesticidelor (mor albinele!), așa că, procentual, se estimează o scăderea a recoltelor cu 40%. N-are a face, vom importa, doar aducem din străinătățuri și gogoșari, și salată verde, și (culmea!) ouă, pui, cartofi, ridichi, varză… Dar de ce să se semene și să se întrețină ditamai întinderile cu răsărită dacă nu le recoltează nimeni? Repet: nu pricep și pace… Ceva sugestii vin de pe net, unde citesc anunțuri de genul: „Proprietar din Pătârlagele de livadă de pruni și meri vând recolta 2013 direct din livadă, neculeasă. Rog seriozitate.” Altă ofertă (Adrian din Sălaj): „Vând prune pentru palincă, neculese. Din livada