Spondiloza cervicală este o afecţiune degenerativă a coloanei vertebrale cervicale, fiind afectate în acelaşi timp oasele – vertebrele, precum şi discurile intervertebrale ale acestei zone. Uzura discurilor intervertebrale devine evidentă la radiografia cu raze X prin pensarea, îngustarea spaţiilor dintre vertebre, aceasta sugerând o presiune exagerată ce se exercită asupra discurilor intervertebrale, evoluând până la fisurarea şi ruptura acestor discuri. Modificările osoase din cadrul acestei afecţiuni sunt reprezentate de aşa-zisele ciocuri, sau osteofite, excrescenţe osoase dezvoltate la marginile vertebrelor, care apar ca drept reacţie de apărare a organismului ca încercare de înlocuire a cartilajului articular distrus. Aceste osteofite produc compresia rădăcinilor nervoase sau a măduvei spinării, aşa apărând complicaţiile neurologice.
Principala cauză de degenerare, distrugere a structurilor vertebrale şi intervertebrale cervicale o reprezintă procesul fiziologic de îmbătrânire, modificări spondilotice fiind prezente la toate persoanele cu vârsta de peste 50-60 ani. Îmbătrânirea presupune scăderea rezistenţei discului intervertebral şi deshidratarea sa, cu predispoziţia apariţiei rupturilor, de asemenea rezistenţa osoasă este diminuată, pe fondul osteoporozei.
Prezenţa tot mai des întâlnită a modificărilor spondilotice la nivelul coloanei cervicale la persoane tinere confirmă faptul că nu doar vârsta înaintată este cauză a acestei afecţiuni. Condiţiile pe care toţi aceşti pacienţi le îndeplinesc sunt: viaţă sedentară, activitate profesională statică, de birou, cu lipsa exerciţiilor fizice. Alte cauze mai sunt traumatismele coloanei vertebrale, condusul prelungit, mediu umed şi rece, greutatea corporală excesivă etc.
Simptomele prin care se manifestă spondiloza cervicală sunt multiple şi variate, de multe ori nespecifice: dureri de gât, dureri
