Născut în august 1943, în comuna Mihail Kogălniceanu, jud.Constanţa din părinţi aromâni, de origine din Grecia, Stere Gulea a urmat Insititutul Pedagocic din Constanţa, secţia Filologie, a fost profesor până în 1965, când a început studiile la IATC „I. L.Caragiale”, sectia Teatrologie-Filmologie. A făcut numeroase filme, multe premiate, a fost decan al Facultăţii de Film din Academia de Teatru şi Film, în prezent este profesor în cadrul UNATC, Facultatea Cinema, disciplina scenaristică.
-Aţi declarat, după cel mai recent film al dvs, „Sunt o babă comunistă”, că a fost un prilej de rememorare a propriului trecut. Cât de mult, până la ce punct?
-Inevitabil, în momentul în care provoci mecanismul de rememorare, te invadează propriile amintiri, în cazul acesta cu atât mai mult cu cât personajul Emiliei are cam vârsta mea, şi, în plus, cam acelaşi parcurs, până la un anumit moment dat (plecarea de la ţară la oraş). A fost şi o posibilitate de a verifica un grad de exactitate, şi a reconstitui credibil evenimente din epocă. Sunt amintirile personajului, dar, într-un fel sunt şi amintirile mele. Desigur, există diferenţe de parcurs social şi politic (ea este muncitoare, n-a avut de suferit politic pentru că era de origine socială relativ săracă, nu a fost cazul meu, fiind fiu de chiabur).
-Aţi mai declarat că filmul acesta ar trebui să fie văzut ca o comedie dramatică. Puteţi dezvolta ?
-Latura de comic a izvorât din roman, unde există o undă comică, subterană, situaţiile au tratare detaşată, fiind vorba despre lucruri petrecute de mult şi, chiar dacă la momentul în care s-au întâmplat puteau fi dramatice, trecerea timpului atenuează dramatismul, este vorba de schimarea de perceptie. Simţind acest filon şi, plăcându-mi, l-am dezvoltat dând mai multă pondere personajului soţului eroinei, Tucu, el este purtătorul vectorului comic, văz
