Sunt în căutarea unui viitor preşedinte. Am hotărât să nu mă mai uit la dreapta, nicidecum la stânga. Aşa că mă uit în sus.
Caut planul 3D în politică. Nu poate fi decât în legătură cu divinitatea. Biserica Ortodoxă Română este o instituţie cu un scor de aproape 90% în statistici. Procentul este Trăit, Simţit, Împărtăşit, Vizualizat, Mediatizat. Dacă e să-i adunăm ecumenic şi pe ceilalţi creştini , catolici, protestanţi etc, ies vreo 99%. Suntem deci o comunitate asumat creştină, mega-creştin-ordodoxă, care are o majoritate la care USL-ul ar trebui să se închine. Scorul lor e de 70%, evident discutabil. Dar să depăşim paradigma rece, cu iz mirean, a cifrelor.
Noi românii neprihăniţi şi/sau păcătoşi, cu evrei, musulmani şi cu tot cu nehotarâţii în sondaje, avem nevoie la anul de un Preşedinte. Adică, de un Nou Preşedinte. Nu neapărat de tip nou, pentru că românii şi-au dorit şi încă îşi mai doresc un preşedinte-tătuc. Am avut un preşedinte-bunel, domnul Ion Iliescu care a strâns 10 ani de domnie. A fost văzut ca un Salvator. A salvat românii de Rege, apoi i-a salvat de Vadim.
Interludiul cu preşedintele Emil Constantinescu - îl mai ţine minte cineva? - n-a făcut decât să ne întoarcem cu arme, bagaje şi speranţe la Ion Iliescu. Preşedintele Constantinescu nu a fost un tătuc. Nu a fost un bunel. A fost un socru îmbufnat, trist, fără umor, care a stricat petrecerea schimbării. Anti-comunismul şi anti-securismul lui au luat înfăţişarea şi conţinutul unei nopţi de Haloween din care au lipsit dovlecii şi bomboanele. Ne-am trezit, a doua zi, doar cu vrăjitoarele. Când Băsescu a venit la prim-plan, mulţi români au răsuflat uşuraţi: "Uite-l pe tătuca! Uite-l pe şefu’! Uite comandatul!" Bine, o să spuneţi, pe cine a învins Băsescu? Pe Adrian Năstase? Adevărul e că Băsescu, chiar cu aura lui de om care ştie cum stă treaba, NU l-a învins pe Năstase. Domnul Adrian N
